O veche predicție științifică, formulată în urmă cu mai bine de șase decenii, anunța sfârșitul omenirii la 13 noiembrie 2026. Calculele privind viitorul planetei nu au fost întotdeauna optimiste, însă puține au stârnit atâta uimire precum modelul matematic care plasa dispariția civilizației într-o zi anume. La vremea respectivă, cercetătorii au ajuns la un rezultat care contura un scenariu extrem de sumbru pentru întreaga populație a lumii. Iată care este realitatea acum.
Ce au prezis cercetătorii despre 13 noiembrie 2026
Pe 4 noiembrie 1960, fizicianul Heinz von Foerster, împreună cu cercetătorii Patricia M. Mora și Lawrence W. Amiot, de la Universitatea Illinois, a publicat în revista științifică Science un studiu cu un titlu neobișnuit: „Doomsday: Friday, 13 November, A.D. 2026” (Ziua sfârșitului: vineri, 13 noiembrie 2026).
Studiul publicat în 1960 a atras atenția prin formularea neobișnuită a rezultatului. Cercetătorii au analizat creșterea populației mondiale și au constatat că aceasta urma, în datele istorice utilizate, o evoluție accelerată. Extrapolarea matematică a acestei tendințe conducea la o valoare infinită a populației pentru ziua de vineri, 13 noiembrie 2026. Nu era vorba despre un asteroid, un război sau un alt eveniment catastrofal, ci despre consecința teoretică a unei creșteri demografice fără limite.
Autorii au descris scenariul într-o formulare care a rămas asociată studiului: „Dacă populația lumii continuă să crească așa cum a făcut-o în ultimele două milenii, în acel moment se va apropia de infinit. Stră-strănepoții noștri nu vor muri de foame. Vor muri striviți”. Afirmația ilustra caracterul extrem al rezultatului matematic, nu o prognoză confirmată privind moartea oamenilor la data menționată.
De ce nu se va împlini predicția făcută în urmă cu 66 de ani
Evoluția demografică din ultimele decenii a fost diferită de cea presupusă în modelul din 1960. Deși populația mondială a continuat să crească, ritmul acestei creșteri s-a redus considerabil. În multe economii dezvoltate, fertilitatea a coborât sub nivelul necesar pentru înlocuirea generațiilor, ceea ce contrazice ipoteza unei creșteri tot mai accelerate și nelimitate.
Citiți și: Țara în care ai avea cele mai mari șanse să supraviețuiești unei catastrofe nucleare
Potrivit raportului Society at a Glance 2024, publicat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), rata medie a fertilității în țările membre a scăzut de la 3,3 copii pentru fiecare femeie în 1960 la numai 1,5 copii în 2022. Această valoare se situează mult sub nivelul de aproximativ 2,1 copii pentru fiecare femeie, considerat necesar pentru menținerea populației pe termen lung în absența migrației, relatează Merkur.
Costurile vieții și locuințele scumpe influențează natalitatea
Scăderea fertilității este asociată cu mai mulți factori economici și sociali. Raportul OCDE arată că dificultățile financiare ale tinerilor, costurile tot mai mari ale locuințelor și provocările legate de echilibrul dintre viața profesională și cea de familie pot influența decizia de a avea copii. În același timp, vârsta la care femeile devin mame a crescut, iar multe persoane amână întemeierea unei familii sau aleg să aibă mai puțini copii.
Datele arată că fenomenul nu este limitat la câteva state. În 2022, fertilitatea a scăzut în 31 dintre cele 33 de țări OCDE pentru care existau date comparabile cu anul precedent. În Italia și Spania, media era de aproximativ 1,2 copii pentru fiecare femeie, iar Coreea de Sud înregistra unele dintre cele mai reduse niveluri din lume. Aceste evoluții au modificat semnificativ perspectivele demografice față de cele existente în momentul publicării studiului lui Heinz von Foerster.
În locul suprapopulării, multe țări se confruntă cu îmbătrânirea populației
Una dintre consecințele scăderii natalității este modificarea raportului dintre persoanele active și cele pensionate. Pe măsură ce generațiile numeroase ajung la vârsta pensionării, iar numărul tinerilor care intră pe piața muncii se reduce, sistemele de pensii și de protecție socială sunt supuse unor presiuni financiare tot mai mari. Problema este deosebit de importantă în țările care finanțează pensiile curente din contribuțiile persoanelor active.
Germania este unul dintre statele europene în care această transformare demografică influențează deja dezbaterile despre pensii. Potrivit Ministerului Federal al Muncii și Afacerilor Sociale, generațiile numeroase se retrag treptat din activitate, în timp ce mai puțini tineri le iau locul pe piața muncii. În paralel, speranța de viață crește, ceea ce înseamnă că pensiile sunt plătite pentru perioade mai lungi. Din 2031, vârsta standard de pensionare în Germania va ajunge la 67 de ani pentru persoanele născute în 1964 sau ulterior.
Ce reprezintă, de fapt, data de vineri, 13 noiembrie 2026
Data menționată de cercetătorii americani nu reprezintă o predicție a unui eveniment fizic care ar urma să distrugă omenirea. Rezultatul era o consecință a modelului matematic folosit și a ipotezei că ritmul istoric al creșterii populației se va menține. În matematică, o asemenea situație este cunoscută drept singularitate, un punct în care formula conduce la o valoare infinită și nu mai poate descrie realist evoluția fenomenului analizat.
Lucrarea lui Heinz von Foerster, Patricia M. Mora și Lawrence W. Amiot a fost publicată în volumul 132 al revistei Science, numărul 3436, la paginile 1291–1295. Titlul original includea chiar condiția pe care se baza calculul: populația s-ar apropia de infinit numai dacă ar continua să crească în același mod ca în ultimele două milenii. Vineri, 13 noiembrie 2026, marchează astfel data-limită a unui model demografic publicat în urmă cu 66 de ani, într-o perioadă în care evoluția populației mondiale era privită dintr-o perspectivă foarte diferită de cea actuală.