Anna Schumacher este o actriţă de origine română stabilită la Berlin, care datorează o mare parte din cariera sa copilăriei petrecute pe holurile Teatrului «Bulandra», ale cărei amintiri pare să le fi păstrat intacte. Este fiica marelui actor Ovidiu Schumacher, care a emigrat în Germania în anii ’90. Acum Anna îşi împarte viaţa profesională între teatru şi film, iar recent s-a întors la origini, graţie rolului său din serialul «Hackerville», ale cărui filmări au loc şi în România.
Când aţi ajuns în Germania? Vă mai amintiţi ce v-a impresionat la sosire şi cum a fost acomodarea?
«Când am aflat că vom părăsi România pentru a merge în Germania, copil fiind, mă gândeam că vom ateriza pe o altă planetă, unde totul va arăta altfel decât ştiam eu până atunci. Îmi amintesc exact momentul în care tatăl meu mi-a spus că ne vom muta pentru totdeauna în Germania, eram în maşină şi mă uitam pe fereastră încercând să-mi imprim în minte toate acele locuri pe unde treceam, gândind că nu le voi mai vedea vreodată. Ajunsă în Germania, am constatat că totul arată exact la fel, că există şi aici copaci, case, străzi. A fost o uşurare. Planeta era aceeaşi, iar adaptarea s-a produs repede, mai ales că vorbeam deja limba germană.»
Când şi cum v-aţi îndrăgostit de actorie?
«S-a întâmplat pe culoarele Teatrului «Bulandra», din Bucureşti, unde tatăl meu era actor. M-au fascinat mirosul din teatru, umorul şi costumele actorilor, scârţâitul podelelor din lemn, piesele de teatru pe care le vedeam adesea. Întreaga atmosferă de acolo mi se părea magică.»
Aţi studiat la «Academy for Musik and Theatre Rostock»… Cum a fost examenul de admitere?
«În Germania, procesul de înscriere la Actorie are loc în felul următor: există 19 şcoli în limba germană şi te poţi înscrie cam la toate, după care primeşti o programare la casting şi urmează să călătoreşti prin toată Germania. De la München la Berlin, Hamburg, Leipzig şi aşa mai departe. Există trei probe pe care trebuie să le treci pentru a fi acceptat şi concurează în jur de 600-700 de candidaţi pentru 10-12 locuri. Eu am fost admisă la Hannover şi Rostock şi m-am decis să studiez la Rostock.»
Cum este viaţa de actor la Berlin? Cât de greu este să prinzi un rol şi ce trebuie să faci (sau să ai) pentru a reuşi în acest domeniu?
«Viaţa în Berlin este fascinantă, pentru că aici se întâmplă foarte multe lucruri din punct de vedere cultural. Există multe teatre, muzee, cinematografe şi întâlneşti oameni din toate ţările posibile, cu care poţi face schimb de idei. Din păcate, nu există o reţetă secretă a succesului pentru actori sau pentru a reuşi în orice alt domeniu. Ceea ce, probabil, te poate ajuta sunt perseverenţa, munca asiduă şi norocul.»
Când aţi fost ultima dată în Bucureşti, oraşul copilăriei dumneavoastră? Mergeţi la teatru în ţară?
«Îmi este întotdeauna dor de Bucureşti, iubesc acest oraş şi consider că are multe în comun cu Berlinul, din punct de vedere a vitalităţii. Ultima oară am fost acolo în aprilie, anul acesta, şi nu am lăsat să-mi scape vizitele la teatru. Am văzut mai multe spectacole – la Teatrul Bulandra, la UNATC, la Godot Cafe, la Teatrul Nottara şi la Teatrul de Comedie.»
Care rol din cariera dumneavoastră v-a fost cel mai drag?
«Cu siguranţă rolul «Antigone», de Jean Anouilh, în regia lui Markus Wunsch, pe care l-am jucat la Teatrul din Schwerin, unde am avut primul contract din cariera mea. În prezent o interpretez pe Miranda, din piesa «Furtuna», de Shakespeare, în regia lui Sven Grunert. Îmi place foarte mult şi acest rol.»
Aţi fost de curând distribuită în rolul principal din serialul «Hackerville», produs de Cristian Mungiu şi Tudor Reu, care va avea premiera în România la HBO, în toamnă…
«Da, filmul este regizat de Anca Miruna Lăzărescu şi Igor Cobileanski şi urmează evenimentele din urma unui atac cibernetic, ai cărui responsabili par a fi o reţea de hackeri din România, care afectează una dintre cele mai mari bănci din Germania. Lisa Metz, expertă în criminalitate informatică în Frankfurt, este trimisă în ţara sa natală, România, pentru a prelua ancheta…Mă bucur foarte mult de această şansă pe care am primit-o şi de filmările care vor avea loc şi în România.»
Unde vă simţiţi mai confortabil – pe scena teatrului sau în studioul de filmare? Cum percepeţi diferenţa dintre lumea teatrului şi cea a filmului?
«Le iubesc pe amândouă şi cred că se completează de minune. Să aleg doar una este imposibil, ar fi ca şi cum ar trebui să aleg între părinţi. Îi iubesc pe ambii în egală măsură. Profesia de actor rămâne aceeaşi, indiferent dacă joci în teatru sau în film. »
Cât de greu este să intri sau să ieşi într-un/dintr-un rol?
«Nu intri şi nu ieşi dintr-un rol. Încerci să înţelegi psihologia unui personaj şi el rămâne acolo unde l-ai creat, pe scenă sau pe platou, împreună cu colegii tăi. Din teatru pleci cu umbrela cu care ai venit de acasă.»
Ce le-aţi recomanda tinerilor care doresc să urmeze o carieră în actorie?
«Să aibă o încredere nemărginită în capacităţile lor. Este nevoie de o încredere oarbă. Asta este părerea lui Julien Schnabel şi eu sunt de acord cu el.»
Actorul/actriţa preferat(ă)?
«Isabelle Hupert, Jeanne Moreau.»
Dacă nu ar fi fost actoria, ce ar fi fost? Am citit că vă pricepeţi la pictat…
«Dacă nu m-aş fi făcut actriţă, mi-ar fi plăcut să stau în spatele unui aparat de fotografiat. Pictura m-a interesat de asemenea, însă sora mea are mai mult talent decât mine. A studiat pictura în Leipzig, la Neo Rauch.»
Ce vă place să faceţi în timpul liber?
«Wenn ich Zeit habe, bevorzuge ich es frei zu sein (când am timp liber, prefer să fiu liberă).»
Mihaela Zamfirache
Un mare actor român, profesor la Institutul de artă teatrală din Burghausen