Rezultatele celui mai recent test realizat de Öko-Test privind calitatea apelor minerale i-au lăsat pe consumatori cu gura căscată. O apă plată vândută sub marca proprie a unui lanț de supermarketuri – mult mai ieftină decât mărcile premium – a depășit în clasament produse de renume. Studiul dezvăluie nu doar diferențe de preț, ci și deficiențe alarmante în privința calității unor ape considerate până acum sigure.
Apa de supermarket câștigă în testele de calitate: încrederea în mărcile consacrate, zdruncinată
În total, au fost testate 53 de tipuri de apă minerală, atât în ambalaje de sticlă returnabile, cât și în PET-uri de unică folosință. Printre ele s-au aflat și produse bio sau ape recomandate de producători pentru prepararea hranei pentru bebeluși. Din păcate, multe dintre aceste produse nu doar că nu au trecut testul, ci s-au dovedit periculoase pentru sănătate.
Apa plată „Saskia” de la Lidl, o marcă proprie ieftină, s-a clasat pe primul loc în testul de calitate. Alături de aceasta, și apele de la Aldi Süd sau marca K-Classic de la Kaufland au obținut calificative foarte bune. Acest lucru subliniază că un preț mic nu înseamnă automat o calitate scăzută – ba dimpotrivă. În schimb, mai multe branduri premium au fost criticate dur.
Citiți și ► Alertă sanitară! Chipsurile Lay’s, retrase urgent de la vânzare în toată țara
Printre cele care au primit calificative de „nesatisfăcător” sau „insuficient” se numără Bio Kristall Still, Thüringer Waldquell Still, Emsland Quelle Naturelle și Frische Brise Reinbeker Klosterquelle. Problemele identificate de testatori sunt grave: conținut ridicat de metale grele precum arsenul și cromul (VI), ambii considerați extrem de toxici, ultimul fiind chiar cancerigen.
Metale grele și contaminări: pericole ascunse în apa „curată”
În afară de metalele grele, testele au identificat și contaminări microbiene și urme de acid trifluoroacetic (TFA), un compus sintetic persistent în mediu. Aceste substanțe nu au ce căuta într-o apă care pretinde a fi pură și sănătoasă. Cu toate acestea, ele au fost detectate inclusiv în unele produse cu sigiliu bio sau etichetate ca fiind „potrivite pentru sugari”. Această realitate pune sub semnul întrebării fiabilitatea etichetării și a controalelor de calitate practicate de producători.
