România a ajuns statul cu al 7-lea cel mai mare cost al contribuțiilor de asigurări sociale din 27 de țări ale Spațiului Economic European (SEE), după ce plafonarea bazei de calcul a fost eliminată de la 1 februarie 2017, potrivit unei analize realizate de Deloitte România.
Conform analiștilor Deloitte, din 2018, România ar putea să revină aproape de mijlocul clasamentului, pe poziția 11, luând în considerare reducerea ratei cumulate a contribuțiilor de la 39,25% la 35%, prevăzută în programul de guvernare, informează Agerpres.
Totuși, subliniază aceștia, măsura de diminuare a ratei procentuale vine la pachet cu o majorare a venitului salarial brut cu 22,75% pentru a menține valoarea netă a salariului. Dacă nu ar fi luată în calcul această majorare și ar fi efectuată o analiză comparativă a costurilor asigurărilor sociale plecând de la un venit net, și nu unul brut, crescut artificial, România ar putea ajunge chiar pe podiumul țărilor cu costurile cele mai ridicate de asigurări sociale.
„România se afla în a doua parte a clasamentului atunci când a fost publicat Studiul comparativ privind beneficiile de asigurări sociale de către rețeaua Deloitte, în ianuarie 2017. Având în vedere că plafonul bazei de calcul pentru contribuții a fost eliminat de la 1 februarie 2017, am actualizat analiza și am constatat că România a urcat 11 poziții”, a declarat Raluca Bontaș, partener Deloitte România.
Conform studiului, cele mai mari costuri ale contribuțiilor de asigurări, de peste 45%, sunt în Franța, Ungaria, Belgia, Grecia și Italia. La polul opus se poziționează Malta, Bulgaria, Cipru, Islanda și Irlanda. Totodată, circa 60% dintre statele din studiu au impus un plafon la calculul contribuțiilor de asigurări. România se afla pe locul 18 în clasamentul ce includea 27 de state SEE, în ianuarie 2017 (a urcat pe locul 7 în februarie 2017, după eliminarea plafonului). Studiul a fost realizat pentru un salariu brut anual de 75 mii euro, care poate fi considerat unul extrem de ridicat pentru nivelul din România, însă indicat pentru o comparație la nivel UE/SEE/Elveția.
„Observăm că țările cu cele mai mari costuri sunt în mod oarecum evident și cele care nu au plafon. Chiar dacă ratele de taxare sunt apropiate, sumele efectiv datorate cresc simțitor acolo unde lipsește plafonul. România impune contribuții comparabile cu Germania și Belgia, fără a oferi și beneficii comparabile asiguraților. O altă remarcă ar fi că majoritatea statelor permit asigurarea alternativă de sănătate în sistem privat, opțiune care în România lipsește deși din ce în ce mai mulți angajați apelează strict la acest tip de servicii medicale”, a spus Monica Țariuc, Manager Deloitte România.
În 2018, România ar urma să elimine 4 din cele 6 categorii de contribuții de asigurări existente, să le transfere integral la angajat și să reducă rata cumulată a acestora de la 39,25% la 35%, conform programului de guvernare. Impozitul pe venit ar scădea de la 16% la 10% (0% sub 2.000 lei brut).
Costul muncii va fi, în aceste condiții, de 70% față de 75% în prezent. Pentru fiecare 100 lei primită de angajat, statul va încasa 70 lei în loc de 75 lei.
„Conceptul — transferul contribuțiilor integral la angajat — este binevenit pentru că angajatorul are acum obligații, dar fără beneficii, iar angajații vor deveni mai conștienți de costul muncii, pentru care sunt remunerați. În prezent, ei au la cunoștință salariul brut care include propriile contribuții, nu și costul total cu salariul lor care înseamnă și contribuțiile angajatorului”, consideră Raluca Bontaș.
Pe de altă parte, ea apreciază că este discutabilă din punct de vedere legal eventuala obligare a angajatorilor de a crește salariul brut ca să fie menținută valoarea actuală a salariului net (în mână).
„Probabil, cei mai mulți angajatori vor crește salariul brut. Există, însă, riscuri de a perturba piața muncii pentru că grilele de salarizare sunt stabilite în funcție de un coeficient raportat la valoarea salariului minim. S-ar putea produce inechități în salarizare în interiorul unei companii pentru că se va micșora ecartul dintre salarii”, a menționat Raluca Bontaș.
Potrivit Monicăi Țariuc, România ar deveni, astfel, al doilea stat din Sud-Estul Europei care ar plasa contribuțiile de asigurări doar la angajat, în afară de Marea Britanie.
„Aparent, scăderea contribuțiilor cu 4,25 pp duce la scăderea costurilor angajatorilor, însă fondul salarial total ar putea fi mai mare comparativ cu perioada anterioară în care plafoanele erau aplicabile. Motivul este că economiile de la salariile mai mici vor fi contrabalansate de sumele datorate suplimentar pentru salariile mai mari”, a adăugat Monica Țariuc.
Conform Deloitte, comparația cu Bulgaria, țara vecină cu o economie asemănătoare cu a României, este relevantă din punctul de vedere al costului muncii.
„Raportând la același venit net, pentru salariul mediu costul total este cu 15,55% mai mare în România decât în Bulgaria. Pentru un salariu de 4.000 euro ajunge să fie cu 44,16% mai mare (echivalentul a aproximativ 7 salarii minime brute pe economie). Cu alte cuvinte, pentru fiecare poziție de conducere, un investitor poate utiliza economiile rezultate din diferența de cost a asigurărilor sociale pentru angajarea altor șapte angajați în Bulgaria. În condițiile în care ceilalți indicatori relevanți pentru investitori sunt similari, costul contribuțiilor poate fi esențial în decizia investitorilor”, a concluzionat Raluca Bontaș.
Deloitte furnizează clienților din sectorul public și privat din industrii variate servicii de audit, consultanță, servicii juridice, consultanță financiară și de managementul riscului, servicii de taxe și alte servicii adiacente.
Guvern nou, taxe noi: o treime dintre companii ar intra în insolvenţă