Există un lucru pe care pasagerii nu îl văd atunci când avionul ajunge la altitudinea de croazieră. Cu cât urcăm mai sus, cu atât protecția oferită de atmosfera Pământului împotriva radiațiilor cosmice scade. Pentru cine zboară ocazional, expunerea suplimentară este redusă. Dar un nou studiu realizat pe milioane de decese readuce în atenție situația celor care petrec ani întregi în aer și, inevitabil, problema călătorilor care zboară foarte frecvent.
12,7 milioane de decese analizate, peste 500 de profesii comparate
Cercetătorii au analizat 12.710.517 certificate de deces din Statele Unite, înregistrate între 2020 și 2024, și au comparat 503 ocupații. În baza de date se aflau 14.190 de piloți și 7.170 de însoțitori de bord. Cercetătorii au urmărit separat cancerele asociate în literatura medicală cu radiațiile ionizante și alte forme de cancer, ajustând rezultatele pentru factori precum vârsta la deces, sexul, educația, rasa, etnia și starea civilă.
Rezultatul a atras imediat atenția. Dintre toate ocupațiile analizate, însoțitorii de bord au avut cea mai mare proporție ajustată de decese prin cancere asociate radiațiilor: 6,9%. Piloții au ocupat locul al doilea, cu 6,7%. În populația activă generală, proporția a fost de aproximativ 5%. În termeni statistici, însoțitorii de bord au avut șanse cu aproximativ 50% mai mari, iar piloții cu aproximativ 36% mai mari de deces prin aceste cancere.
Vezi și: Pilotul s-a aruncat din avionul aflat în zbor: acestea au fost ultimele cuvinte
Mai sus decât profesioniștii care lucrează cu materiale radioactive
Comparația devine surprinzătoare deoarece cercetătorii au inclus în analiză și tehnicienii din domeniul nuclear, utilizați ca grup de control pentru expunerea profesională la radiații ionizante. Aceștia s-au clasat abia pe locul 12. În schimb, mecanicii și lucrătorii care asamblează aeronave, care lucrează în jurul avioanelor dar nu petrec ore la altitudinea de croazieră, nu au prezentat același exces. Nici pentru cancerele care nu sunt asociate radiațiilor nu a apărut același model clar în rândul echipajelor.
Printre cancerele analizate ca fiind asociate radiațiilor s-au aflat cancerul de sân, cancerul prostatei și al sistemului nervos central, melanomul, cancerul tiroidian, mielomul multiplu, limfoamele și anumite leucemii. Piloții și însoțitorii de bord au prezentat rate semnificativ mai mari pentru cancerul de sân, prostată, sistem nervos central și melanom. În cazul piloților, cercetătorii au identificat în plus o rată mai mare a deceselor prin leucemie.
Vezi și: Record istoric. El Niño ne lovește cu forță maximă. „Se intensifică rapid”
Radiația nu vine din avion
Sursa expunerii este spațiul cosmic. Pământul este bombardat permanent de particule cu energie foarte mare, iar atmosfera funcționează ca un uriaș scut protector. La nivelul solului, o mare parte din radiația cosmică este absorbită. La altitudinea la care zboară aeronavele comerciale, stratul de atmosferă aflat deasupra avionului este mult mai subțire, iar oamenii aflați la bord sunt expuși unei doze mai mari de radiații ionizante decât cei rămași la sol.
Doza nu este identică pe fiecare zbor. Contează altitudinea, durata călătoriei și ruta, iar expunerea este în general mai ridicată spre regiunile polare decât în apropierea ecuatorului. Activitatea solară poate modifica la rândul ei nivelurile. Tocmai de aceea, două persoane care petrec același număr de ore în avion nu acumulează obligatoriu aceeași doză. Pentru echipajele care zboară profesional, toate aceste expuneri se adună însă an după an.
Piloții pot acumula 3-6 milisieverți într-un singur an
Potrivit datelor citate de cercetători, piloții și însoțitorii de bord pot acumula aproximativ 3 până la 6 milisieverți de radiații cosmice anual, în funcție de rutele efectuate. Este una dintre cele mai importante expuneri profesionale la radiații ionizante. În Statele Unite, FAA recunoaște oficial echipajele aeriene drept lucrători expuși profesional la radiații ionizante, însă nu există limite federale obligatorii ale dozei și nici o cerință generală de monitorizare individuală a expunerii acestora.
Diferența față de un pasager obișnuit este mare. Un călător care efectuează aproximativ zece zboruri dus-întors pe distanțe lungi într-un an ar acumula aproximativ 0,4 milisieverți din zboruri, conform estimării CDC citate în studiul actual. Prin comparație, expunerea anuală a personalului navigant poate fi de aproximativ zece ori mai mare. Problema evidențiată de cercetare nu este, așadar, o vacanță cu avionul, ci repetarea expunerii de sute sau mii de ori de-a lungul anilor.
Dar cei care zboară foarte des?
Aici studiul trebuie interpretat cu atenție. Cercetarea nu a analizat separat oamenii de afaceri sau alți pasageri care zboară săptămânal și nu stabilește un număr de zboruri după care călătoria devine periculoasă. Totuși, fizica expunerii este aceeași: fiecare oră petrecută la altitudine contribuie la doza cumulativă. Cine efectuează foarte multe zboruri intercontinentale într-un an va primi inevitabil o doză mai mare decât o persoană care pleacă cu avionul o dată sau de două ori.
Asta nu înseamnă că un călător frecvent ajunge automat la riscul observat în cazul echipajelor. Diferența este volumul enorm de timp petrecut în aer de personalul navigant pe parcursul unei cariere. Studiul nu oferă dovezi că pasagerii care zboară frecvent prezintă aceeași mortalitate prin cancer. Pentru majoritatea oamenilor, expunerea suplimentară produsă de călătoria aeriană rămâne mică și rezultatele cercetării nu reprezintă un motiv pentru evitarea zborurilor.
Studiul descoperă asocierea, nu dovedește cauza
Există și o limitare esențială. Cercetătorii știau profesia trecută pe certificatul de deces, dar nu știau câte ore zburase fiecare persoană, pe ce rute sau ce doză de radiație acumulase. Prin urmare, rezultatele nu demonstrează că radiația cosmică a provocat cancerele respective. Mai există un posibil factor: perturbarea repetată a ritmului circadian prin zboruri de noapte, schimbarea fusurilor orare și programele neregulate ale personalului navigant.
Studiul, publicat în JAMA Internal Medicine și prezentat de Harvard Medical School, este semnat de Vishal Patel și colegii săi și a fost publicat la 17 august 2026. Autorii consideră că rezultatele justifică luarea în calcul a unor măsuri de protecție împotriva radiațiilor pentru personalul navigant proporționale cu nivelul expunerii. Cercetări europene mai vechi au oferit rezultate mai puțin uniforme, ceea ce întărește necesitatea unor studii care să măsoare efectiv doza individuală acumulată.
Pentru pasager, diferența esențială rămâne astfel frecvența. Un zbor nu produce expunerea acumulată de un pilot sau de un însoțitor de bord într-o carieră. Însă pentru cei care petrec o parte considerabilă din an între continente, noul studiu readuce în atenție o expunere invizibilă, dar reală: la fiecare urcare spre altitudinea de croazieră, protecția atmosferei scade, iar doza de radiație cosmică primită crește.