Pentru părinții separați din Germania, discuția despre pensia alimentară pornește aproape întotdeauna de la aceeași întrebare: cât trebuie să plătesc pentru copil? Există însă o a doua întrebare, la fel de importantă, atât pentru părintele care plătește, cât și pentru cel care așteaptă banii: cât trebuie să îi rămână celui care plătește pentru a putea trăi? În Germania, pensia alimentară nu poate fi calculată fără să se țină cont de acest prag.
În limbaj juridic german se numește Selbstbehalt – suma minimă care trebuie să îi rămână lunar persoanei obligate la întreținere. Principiul este simplu: copilul sau fostul partener poate avea dreptul la întreținere, însă nici persoana care plătește nu trebuie împinsă sub propriul nivel minim de existență. De aceea, suma rezultată din Düsseldorfer Tabelle nu spune întotdeauna întreaga poveste.
Câți bani trebuie să îi rămână unui părinte care plătește pensie alimentară în 2026
Pentru copiii minori și pentru copiii necăsătoriți de până la 21 de ani care urmează o formă de învățământ general și locuiesc cu unul dintre părinți, în 2026 se aplică așa-numitul notwendiger Selbstbehalt – necesarul propriu minim.
Dacă părintele obligat la întreținere lucrează, trebuie să îi rămână, în principiu, cel puțin 1.450 de euro pe lună.
Dacă părintele nu este angajat, pragul este de 1.200 de euro pe lună.
Aceste valori sunt importante pentru ambele părți. Părintele care plătește trebuie să știe că nu i se poate cere pur și simplu orice sumă, indiferent de venitul său. În același timp, părintele care primește pensia alimentară trebuie să știe de ce, în anumite situații, suma efectiv plătită poate fi mai mică decât cea care ar rezulta inițial din tabel.
Un exemplu simplu: ce se întâmplă dacă banii nu ajung
Să presupunem că un părinte are un venit net relevant pentru calcularea întreținerii de 1.800 de euro și trebuie să plătească pensie alimentară pentru copil.
Nu putem spune pur și simplu: „Din cei 1.800 de euro scădem suma copilului și gata”.
Mai întâi trebuie verificată obligația de întreținere și apoi dacă, după efectuarea plății, părintelui îi mai rămâne Selbstbehalt-ul aplicabil.
Pentru un părinte angajat care datorează întreținere unui copil minor, pragul este de 1.450 de euro. Diferența dintre 1.800 și 1.450 de euro este de numai 350 de euro.
Dacă obligația de întreținere calculată ar depăși posibilitatea efectivă de plată, poate apărea ceea ce în Germania se numește Mangelfall, adică o situație în care venitul disponibil nu este suficient pentru satisfacerea integrală a obligațiilor de întreținere.
Asta nu înseamnă însă că orice părinte poate declara pur și simplu că „nu are bani” și să reducă singur pensia alimentară. Capacitatea de plată trebuie analizată în funcție de veniturile relevante și de situația concretă.
Ce se întâmplă cu părintele care trebuie să primească banii pentru copil
Aici apare partea dificilă pentru multe familii. Faptul că părintele obligat la întreținere are dreptul să își păstreze propriul minim de existență nu face să dispară cheltuielile copilului.
Mâncarea, hainele, școala, transportul și celelalte costuri continuă să existe.
În cazul în care celălalt părinte nu plătește deloc sau plătește mai puțin decât pensia datorată, părintele cu care locuiește copilul poate verifica dacă sunt îndeplinite condițiile pentru Unterhaltsvorschuss, avansul pentru pensia alimentară acordat de stat.
Acesta este un mecanism important mai ales pentru părinții singuri: copilul nu trebuie să rămână automat fără sprijin financiar doar pentru că celălalt părinte nu își îndeplinește integral obligația.
Atenție: Selbstbehalt nu este aceeași sumă pentru toate tipurile de pensie alimentară
Aici se produc multe confuzii. Nu există în Germania un singur prag de 1.450 de euro aplicabil tuturor situațiilor.
Pentru copiii minori și pentru copiii privilegiați de până la 21 de ani, părintele angajat păstrează în principiu 1.450 de euro, iar cel fără activitate profesională 1.200 de euro.
Pentru întreținerea datorată unui copil adult care nu mai locuiește în gospodăria părinților, necesarul propriu adecvat al persoanei obligate la plată este, de regulă, de 1.750 de euro.
În cazul întreținerii între soți, pragurile sunt diferite: pentru persoana obligată la întreținere care lucrează, valoarea de referință este de 1.600 de euro, iar pentru cea care nu lucrează, 1.475 de euro.
Prin urmare, întrebarea „Cât am voie să păstrez?” nu poate primi un răspuns corect până când nu știm cui îi este datorată întreținerea.
Chiria poate schimba calculul
Există încă un detaliu foarte important pentru cei care locuiesc în orașe germane cu chirii ridicate.
Selbstbehalt-ul include deja o anumită sumă destinată locuinței. Pentru întreținerea copiilor minori și a copiilor privilegiați de până la 21 de ani, pragurile de 1.450/1.200 de euro includ în principiu 520 de euro pentru costurile locuinței, inclusiv încălzirea.
Dar ce se întâmplă dacă persoana plătește o chirie mai mare?
Pragul nu este neapărat bătut în cuie. Dacă cheltuielile reale pentru locuință depășesc suma inclusă și sunt considerate rezonabile și inevitabile, Selbstbehalt-ul poate fi majorat.
Este o diferență importantă pentru cine locuiește, de exemplu, într-o zonă în care găsirea unei locuințe cu 520 de euro, inclusiv încălzirea, este foarte dificilă.
Pentru întreținerea între soți, pragul corespunzător include cheltuieli de locuire de până la 580 de euro, în timp ce în cazul întreținerii unui copil adult care locuiește separat se iau în considerare alte valori.
Ce se întâmplă dacă ai mai mulți copii și nu poți plăti pentru toți
Situația devine și mai delicată atunci când există mai multe persoane îndreptățite la întreținere, iar venitul nu ajunge.
Legea germană stabilește o ordine de prioritate. Copiii minori și copiii necăsătoriți de până la 21 de ani care locuiesc cu un părinte și urmează încă învățământul general se află într-o poziție privilegiată.
Dacă după păstrarea Selbstbehalt-ului nu există suficienți bani pentru toate obligațiile, suma disponibilă trebuie analizată și repartizată conform regulilor aplicabile cazului de insuficiență.
Din acest motiv, două familii cu același salariu net pot ajunge la rezultate diferite dacă numărul copiilor, vârsta lor și celelalte obligații de întreținere sunt diferite.
Pensia alimentară pentru fostul soț: un calcul diferit
În cazul separării sau divorțului, regulile sunt diferite de cele aplicabile copiilor.
Să luăm un exemplu. Un soț are un venit net relevant de 1.800 de euro, iar celălalt de 1.200 de euro. Diferența este de 600 de euro.
Chiar dacă din calculul inițial al întreținerii ar rezulta o anumită sumă în favoarea partenerului cu venitul mai mic, trebuie verificat ulterior dacă persoanei obligate la plată îi rămâne propriul Selbstbehalt.
Pentru un soț angajat, în 2026 valoarea de referință este de 1.600 de euro. Prin urmare, o obligație teoretică de 270 de euro, de exemplu, nu ar putea fi privită izolat: după plată ar rămâne numai 1.530 de euro. Ar trebui verificată reducerea corespunzătoare a obligației, ținând cont de toate circumstanțele cazului.
Acesta este motivul pentru care simpla aplicare a unui procent asupra diferenței dintre două salarii poate produce un rezultat greșit.
Dar dacă trebuie să plătești întreținere pentru părinții tăi?
Există și situația inversă: un părinte ajunge să aibă nevoie de îngrijire sau de sprijin financiar, iar autoritățile verifică dacă fiul sau fiica trebuie să contribuie.
Din 2020 există însă o protecție importantă. În principiu, în cadrul regulilor privind Elternunterhalt, obligația copiilor devine relevantă față de autoritățile de asistență socială dacă venitul lor anual brut depășește 100.000 de euro.
În plus, actualele indicații ale Düsseldorfer Tabelle nu mai stabilesc pentru întreținerea părinților vechiul Selbstbehalt fix de 2.000 de euro. Situația trebuie evaluată individual, iar protecția financiară a copilului obligat la întreținere poate fi considerabil mai mare.
1.450 de euro nu înseamnă că poți renunța pur și simplu la muncă
Aceasta este o altă confuzie care merită clarificată. Selbstbehalt-ul protejează minimul de existență, dar nu este o metodă de evitare a obligației de întreținere.
Mai ales față de copiii minori, părintele are o obligație sporită de a utiliza posibilitățile rezonabile de a obține venituri. În anumite cazuri, instanța poate analiza dacă persoana lucrează suficient, dacă ar putea obține venituri mai mari sau dacă și-a redus în mod nejustificat capacitatea de câștig.
Cu alte cuvinte, nu este suficient să spui: „Câștig puțin, deci nu plătesc”.
Ce trebuie să știe românii din Germania în 2026
Pentru părintele care plătește pensia alimentară, mesajul esențial este că legea îi protejează și propriul minim de existență. Pentru părintele care primește banii, este la fel de important de înțeles că suma din Düsseldorfer Tabelle nu poate fi privită separat de venitul și capacitatea efectivă de plată a celuilalt părinte.
În 2026, pentru un părinte angajat care plătește întreținere unui copil minor, reperul important rămâne 1.450 de euro. Pentru o persoană fără activitate profesională, sunt 1.200 de euro. Dar acestea sunt valori de referință, nu un calculator universal.
Venitul relevant pentru întreținere, numărul copiilor, vârsta lor, alte obligații de întreținere, costurile rezonabile ale locuinței și situația familială pot schimba rezultatul.
De aceea, întrebarea corectă nu este doar „Cât trebuie să plătesc?”, ci și „Cât trebuie să îmi rămână după ce plătesc?”. Pentru părintele care așteaptă pensia alimentară, întrebarea devine la fel de importantă: „Ce se întâmplă dacă celălalt părinte chiar nu poate plăti integral?”
Notă: Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultanța juridică. În cazurile de separare, divorț, venit insuficient sau mai multe persoane îndreptățite la întreținere, calculul trebuie făcut în funcție de situația concretă.