Războiul civil din Siria, care durează de aproape cinci ani, a provocat peste 250 mii de morţi, iar 4 milioane de sirieni au luat calea refugiului, mulţi dintre ei ajungând în Germania.
L-am întrebat pe părintele Teofil Herineanu, de la Parohia Ortodoxă Română din Nürnberg, dacă Mitropolia Ortodoxă Română din Germania, Europa Centrală şi de Nord, o delimitare între “refugiaţi creştini” şi “refugiaţi de altă credinţă”.
«Eu vă spun nu părerea Mitropoliei sau a Parohiei, ci a învăţăturii creştine care propovăduieşte iubirea tuturor oamenilor, indiferent de religie, de naţionalitate: orice om care se afla în suferinţă trebuie ajutat! În această privinţă Mântuitorul Iisus Hristos ne-a dat pildă Samarineanului milostiv care s-a îngrijit de cel căzut între tâlhari până când acesta s-a făcut bine. Aşa trebuie să facem şi noi.»
Vorbiţi comunităţii româneşti la slujbele ţinute în Nürnberg despre atrocităţile din Afganistan, din Siria?
«În biserica ortodoxă cuvântul de învăţătura se rosteşte în funcţie de Evanghelia zilei, având totuşi şi posibilitatea de a face referire la problemele grave cu care se confruntă lumea acum.
Mă refer la suferinţă omului de pretutindeni în urma calamitaţilor naturale a războaielor, a sărăciei şi a altor necazuri.
Cel mai important lucru însă este rugăciunea, “rugaţi-vă unii pentru alţii” (Iacov 5, 16); dar rugăciunea trebuie împletită cu fapte. De aceea avem datoria nu numai să vorbim despre suferinţă, ci să trecem direct la fapte ajutându-i concret pe aceşti oameni.
La Biserică din Nürnberg avem marea bucurie de a fi în mijlocul nostru, la Sfânta Liturghie, domnul Prof. Dr. Georges Tamer, care predă “Filologia Orientală şi Ştiinţa Islamului” la Universitatea Nürnberg-Erlangen. Domnia sa ne vorbeşte despre evenimentele actuale care se petrec în Siria şi constatăm în urma acestor relatări o sensibilizare a credincioşilor noştri care ajută şi material pe cei în suferinţă.»
Unii români în ţară sunt suspicioşi în legătură cu refugiaţii, mare parte dintre ei neaparţinând credinţei creştine. Prezintă credinţa lor un anumit pericol?
«Nouă, ca români creştini ortodocşi nu trebuie să ne fie frică de nimic atâta timp cât ne facem datoria faţă de Dumnezeu, respectând poruncile Lui şi fiind creştini practicanţi ai credinţei noastre strămoşeşti, care rezistă de două mii de ani.»
S-au observat însă şi în rândul românilor din diaspora acele suspiciuni…
«Eu cred că aceste cazuri sunt izolate, nu am întâlnit între credincioşii din Nürnberg oameni care să fi uitat că şi ei la rândul lor au fost primiţi şi ajutaţi să se integreze în această ţară.»
Unde ar trebui să se poziţioneze acum biserica, societatea civilă, factorul decizional, în faţa acestei grele încercări? Închiderea graniţelor europene, ridicarea de noi ziduri, sunt acestea soluţiile la tragedia refugiaţilor?
«În perioada regimului totalitar, comunist din România, să ne amintim, cei ce s-au putut refugia în Occident au fost acceptaţi, ţinându-se cont de persecuţiile la care aceştia au fost supuşi. Ani mai târziu, după aderarea României la Uniunea Europeană, a fost acceptat şi acela care a venit pentru un trai mai bun.
Cred că şi în cazul refugiaţilor criteriile de acceptanță vor funcţiona ţinându-se cont, pe de o parte, de suferinţele provocate de război, iar pe altă parte de dorinţa de a avea acces la prosperitate economică.
Sunt totuşi de părere că ridicarea de ziduri nu este oportună. Aleşii europeni trebuie să rezolve pe cale paşnică această situaţie de criză, iar noi, toţi creştinii din Europa, să fim solidari şi să ne rugăm pentru restabilirea păcii în zonele conflictuale, că aceşti suferinzi să nu mai fie nevoiţi să-şi părăsească ţara, fapt ce duce la consumarea unor drame greu de vindecat.»
Lucian Țârlea, Nürnberg