Pentru milioane de angajați, drumul către locul de muncă începe cu mult înainte de a ajunge efectiv pe șantier, în teren sau la primul client. În multe domenii, salariații se prezintă dimineața la baza companiei, urcă în mașina firmei și sunt transportați către locuri de muncă diferite, însă timpul petrecut pe drum nu este, de regulă, plătit. O hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene schimbă însă perspectiva asupra acestei practici și ar putea avea un impact financiar important pentru milioane de lucrători. În anumite situații, veniturile lunare ar putea crește chiar și cu aproximativ 400 de euro.
Curtea de Justiție a UE: și drumul de întoarcere poate fi considerat timp de muncă
Decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene are la bază un litigiu din Spania, în care angajații unei companii de întreținere a spațiilor naturale erau obligați să se prezinte dimineața la un punct fix de întâlnire, de unde erau transportați cu vehiculele firmei către diferite zone de lucru.
Angajatorul considera timp de muncă doar deplasarea de dimineață, nu și drumul de întoarcere. Prin hotărârea pronunțată la 9 octombrie 2025, în cauza C-110/24, Curtea de Justiție a UE a decis că ambele deplasări trebuie considerate timp de muncă în sensul Directivei europene privind timpul de lucru.
Judecătorii europeni au motivat că legislația Uniunii Europene cunoaște doar două categorii: timp de muncă și timp de odihnă. O categorie intermediară, denumită „timp de deplasare”, nu există. Atunci când angajatul se află la dispoziția angajatorului și nu poate decide liber cum își folosește timpul, acesta este considerat în timpul programului de lucru, indiferent dacă conduce vehiculul, stă pe bancheta din spate sau chiar doarme în timpul transportului. Deși speța provine din Spania, interpretarea dreptului european este obligatorie și pentru instanțele din Germania.
În ce condiții deplasarea este considerată timp de muncă
Potrivit Curții de Justiție a UE, sunt necesare trei condiții pentru ca timpul petrecut în deplasare să fie recunoscut ca timp de muncă. Deplasarea trebuie să facă parte din activitatea profesională propriu-zisă, angajatorul trebuie să stabilească locul de întâlnire, vehiculul și ora plecării, iar salariații să nu poată dispune liber de timpul lor pe durata transportului.
Citiți și: Germania va plăti 10 euro pe lună pentru fiecare copil. Guvernul intenționează să lanseze programul anul acesta
Hotărârea vizează, în primul rând, timpul de muncă din perspectiva protecției muncii. Dacă aceasta se va traduce automat și în salarii mai mari depinde de contractele individuale sau colective de muncă, precum și de respectarea salariului minim legal.
Cum pot ajunge angajații să primească cu până la 400 de euro mai mult pe lună
Potrivit unui calcul publicat de Berliner Zeitung, recunoașterea timpului de deplasare poate aduce între 15 și 20 de euro în plus pe zi, ceea ce înseamnă aproximativ 400 de euro lunar.
Exemplul prezentat este cel al unui zugrav care petrece zilnic aproximativ 80 de minute în mașina firmei pentru a ajunge la șantiere diferite. În realitate, acesta se află la dispoziția angajatorului timp de 8 ore și 50 de minute, însă este plătit doar pentru 7 ore și jumătate. Raportat la timpul efectiv în care este disponibil pentru muncă, remunerația ajunge la aproximativ 11,81 euro pe oră, sub salariul minim legal din Germania, stabilit la 13,90 euro pe oră din ianuarie 2026. Pentru respectarea salariului minim, angajatorul ar trebui să plătească aproximativ 18,50 euro în plus pe zi, ceea ce înseamnă aproximativ 407 euro într-o lună cu 22 de zile lucrătoare.
Cine poate beneficia de hotărârea Curții UE
Decizia nu se aplică angajaților care merg zilnic la același loc fix de muncă. Ea vizează în special salariații transportați de angajator către locuri de muncă diferite. Printre cei care ar putea beneficia de această interpretare se numără angajații din construcții, curățenie profesională, amenajări peisagistice, îngrijire la domiciliu și munca temporară organizată prin transport colectiv.
Numai în construcții și în sectorul curățeniei profesionale sunt peste 1,8 milioane de angajați, la care se adaugă aproximativ 130.000 de lucrători în amenajări peisagistice, circa 450.000 de angajați din serviciile de îngrijire la domiciliu și numeroși salariați din firmele de muncă temporară.
Decizia ar putea schimba și practica instanțelor din Germania
Specialiștii în dreptul muncii sunt împărțiți în privința impactului hotărârii. Unii consideră că este doar o continuare firească a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, în timp ce alții cred că aceasta ar putea pune capăt așa-numitei „teorii a efortului” aplicate până acum de Curtea Federală a Muncii din Germania, relatează Merkur.
Potrivit acestei teorii, doar activitățile solicitante, precum conducerea vehiculului, erau considerate în mod obligatoriu timp de muncă, în timp ce simpla deplasare ca pasager sau odihna în timpul transportului puteau fi considerate perioade de recuperare. Totuși, experții subliniază că există în continuare o diferență între timpul de muncă recunoscut din perspectiva protecției muncii și modul în care acesta este remunerat. Chiar dacă deplasarea este considerată timp de muncă, aceasta poate fi plătită diferit prin contracte colective sau individuale, atât timp cât salariul minim legal este respectat în medie.