Sunt zile în care dorul de casă se simte mai puternic decât de obicei . Nu pentru că ar fi o sărbătoare mare, cu mese întinse și familii reunite, ci pentru că ne amintim de cineva care nu mai este. De mama care ne aștepta în prag , de tata care ne suna să întrebe dacă suntem bine , de bunicii în casa cărora am copilărit. Pentru românii plecați în Germania, Italia, Spania, Austria sau în alte țări, o astfel de zi poate aduce o întrebare dureroasă: cine mai aprinde o lumânare la mormintele celor rămași acasă?
Sâmbătă, 7 noiembrie 2026 românii ortodocși marchează Moșii de toamnă, una dintre zilele importante dedicate pomenirii celor adormiți . În biserici se rostesc numele celor dispăruți, se oficiază parastase, iar credincioșii aduc colivă, colaci, vin și alte daruri de împărțit în memoria lor. Este o tradiție veche, care vorbește despre credință, dar și despre legătura dintre generații. Citește și: 1 și 2 noiembrie 2026 în Europa: unde este sărbătoare legală. Fiecare țară are propria poveste
Pentru cei care trăiesc departe de România, Moșii de toamnă au o semnificație aparte. Nu toată lumea poate ajunge la cimitirul din satul natal sau la mormântul părinților. Unii nu s-au mai întors de ani întregi. Alții au pierdut pe cineva drag tocmai în perioada în care se aflau la mii de kilometri distanță. Dar tradiția nu presupune neapărat să fii prezent fizic la un mormânt pentru a păstra vie amintirea unei persoane.
Ce se face de Moșii de toamnă și de ce se împarte colivă
În tradiția ortodoxă, pomenirea morților este în primul rând un act de rugăciune. Credincioșii merg la biserică și duc pomelnice cu numele celor adormiți, pentru ca acestea să fie rostite în cadrul slujbelor. Coliva, pregătită din grâu fiert, are o semnificație simbolică legată de moarte și înviere. Alături de ea se aduc, după obiceiul locului, colaci, pâine, vin și alte alimente. Darurile sunt binecuvântate și apoi împărțite în memoria celor dispăruți.
În unele familii se pregătesc pachete pentru vecini sau pentru persoane nevoiașe. În altele, cei apropiați se adună la o masă de pomenire. Importantă nu este valoarea darurilor, ci rugăciunea și gestul de milostenie.
Obiceiurile diferă de la o regiune la alta, iar ideea că trebuie respectate anumite interdicții casnice nu reprezintă o regulă generală a Bisericii Ortodoxe. Citește și: Sărbători legale în Germania pe 31 octombrie și 1 noiembrie 2026. Magazine închise și interdicții suplimentare de conducere
Pentru românii din diaspora, distanța nu înseamnă renunțarea la pomenirea celor dragi. În multe orașe europene există parohii ortodoxe românești unde credincioșii pot participa la slujbe și pot lăsa pomelnice.
Cei care nu au o biserică românească aproape aprind o lumânare acasă, se pot ruga pentru cei dispăruți sau pot face un gest de ajutor în amintirea lor. De asemenea, pot lua legătura cu rudele din România pentru a se îngriji de mormintele familiei. Niciunul dintre aceste gesturi nu înlocuiește automat rânduiala religioasă a parastasului, dar fiecare poate fi o expresie personală a iubirii și a memoriei. Citește și: Limba și tradițiile românești merg mai departe la München: un nou site pentru Școala „Sf. Anastasia Șaguna”
Dorul nu ține cont de kilometri
Poate că cel mai greu pentru un român plecat în străinătate nu este să lucreze departe de casă, ci să accepte că există momente la care nu mai poate fi prezent. O înmormântare la care nu a reușit să ajungă. Un mormânt pe care nu l-a mai vizitat. O lumânare pe care altcineva o aprinde în locul lui. Moșii de toamnă aduc în prim-plan tocmai aceste legături care nu dispar odată cu trecerea timpului. Pentru unii, pomenirea înseamnă participarea la slujbă. Pentru alții, o convorbire cu familia din România, o rugăciune sau o faptă bună făcută în numele cuiva drag.
Pentru că distanța ne poate despărți de locurile în care se odihnesc cei iubiți, dar nu și de amintirea lor.