Un nou reportaj în presa germană vorbeşte despre românii care stau în tabere abuzive, în condiţii teribile de igienă, alimentând astfel polemicile cu privire la imigranţi.
George, un român în vârstă de 63 de ani, le prezintă cu mândrie baraca în care locuiește reporterilor Frankfurter Rundschau care au realizat un reportaj despre condițiile de viață din tabăra abuzivă de la Gutleutviertel.
Podea de beton, pereţi din placaj, o folie de plastic în loc de acoperiş.
„E perfect. Patul meu va fi așezat aici. Va fi Numero 1”, explică George.
Bine ați venit, așadar, la „vila Merkel”, așa cum îi place să o numească românul.
Nu departe de centrul orașului, în ultimele luni s-a dezvoltat o întreagă comunitate, formată din aproximativ 30 de români, mulți dintre aceștia de etnie romă. Locul în care s-au așezat este o zonă industrială părăsită. Aici și-au construit barăci din lemn, plastic sau cărămizi.
George e mulțumit de viața pe care o are: „E cel mai bun loc. Aici putem sta liniștiți, nu ne stresează nimeni. Din când în când mai vin polițiști, dar pentru că toți suntem cu actele la zi, nu avem niciodată probleme. Din toată Germania, Frankfurt e cel mai bun oraș. România e o țară frumoasă, cu oameni buni, dar, din păcate, cu puține șanse de a ne găsi un loc de muncă”,povestește românul reporterilor germani.
În fiecare dimineață, la ora patru, majoritatea pleacă în oraș la adunat de sticle: „Sticlele sunt ca aurul aici”, recunoaște bărbatul. După ce încasează bani pe ele, jumătate din sumă o trimit acasă, la familiile lor, prin Western Union. Din când în când, mai vând și haine la târgul de vechituri. Unii dintre ei au un loc de muncă stabil, în construcții sau lucrează pentru persoane care se ocupă cu adunatul de fier vechi.
Iernile sunt greu de suportat în aceste barăci, vara însă, se simt foarte bine. În zadar au încercat autorităţile să scape de această tabără.
În urmă cu doi ani, la Gutleutviertel a izbucnit un scandal în urma unui reportaj, legat de condițiile în care trăiau acolo românii fără adăpost – fără apă curentă sau canalizare, fără încălzire. Odată cu ridicarea restricțiilor de pe piața muncii pentru România, tabăra era dată ca exemplu despre ce se va întâmpla: Germania va fi invadată de săraci care vor locui în barăci. Autorităţile au evacuat tabăra şi au dărâmat barăcile.
După doi ani, situația nu s-a schimbat deloc, deși presa din Frankfurt a arătat de nenumărate ori că locul este încă ocupat de români. Din când în când mai este depusă câte o plângere împotriva lor, însă de fiecare dată, răspunsul e același: atâta timp cât nu prezintă o amenințare pentru ordinea publică, ei nu pot fi forțați să plece. Terenul pe care locuiesc este proprietatea unei firme cu sediu în Frankfurt, care nu pare să fie prea interesată de românii care trăiesc acolo.
Nici municipalitatea nu consideră că este responsabilă de situația respectivă, fiind vorba despre cetățeni ai Uniunii Europene care au sosit în Germania în căutarea unui loc de muncă. În cel mai bun caz, românii pot fi ajutați cu o sumă de bani care să acopere cheltuielile transportului înapoi în România.
Asociația federală a oamenilor fără adăpost a atras atenția, în toamna anului trecut, asupra faptului că autoritățile locale au datoria de a găzdui persoanele care ajung în mod involuntar fără adăpost, indiferent de naționalitate. Curtea Socială Federală (Bundessozialgericht) a luat în luna decembrie hotărârea potrivit căreia cetățenii care provin din state ale Uniunii Europene au dreptul să depună o cerere pentru obținerea unui ajutor social după șase luni de ședere în Germania. Ministrul Muncii, Andrea Nahles (SPD) a răspuns printr-un proiect de lege care prevede ca acestora să li se refuze acordarea acestor ajutoare în primii cinci ani.
Pentru George și restul oamenilor care locuiesc la Gutleutviertel, astfel de dezbateri sunt irelevante. În viața de zi cu zi, nu se ocupă nimeni de ei, decât o mână de voluntari care îi mai ajută din când în când. Un pensionar i-a ajutat să transporte cu un camion gunoiul, pentru a evita formarea unei invazii de șobolani.
„Autoritățile locale nu se ocupă deloc de noi. Nici măcar WC-uri ecologice nu au instalat”, spune bărbatul.
Jürgen Mühlfeld conduce, începând cu 1 mai, centrul de zi pentru oameni ai străzii de pe strada Weserstraße din Frankfurt. Acolo, aceștia pot să facă un duș, să mănânce și să își spele hainele.
„Noi pornim de la ipoteza că fiecare om care se prezintă la noi, are nevoie de noi. Centrul se umple la capacitate maximă aproape constant. În cazul persoanelor din România, e puțin mai dificil, din cauza faptului că nu vorbesc destul de bine limba germană.”
Joachim Brenner, asistent social la Förderverein Roma, a criticat mai dur întreaga situație: „E scandalos faptul că oamenii aceștia nu sunt ajutați. Sunt cetățeni ai Uniunii Europene și nu trebuie tratați mai rău decât restul. Se oferă să îi ajute să plece înapoi acasă, dar nu își pun problema că aceștia au venit în Germania pentru că nu mai aveau alte opțiuni la ei în țară. Au venit aici să încerce să își construiască o viață.”
După-masa, se spune în încheierea reportajului, majoritatea locuitorilor încep să se pregătească să plece din nou în oraș, la strâns de sticle. În cazul în care proprietarul terenului se decide să îi evacueze, deja știu unde se vor muta, dar cu siguranță nu vor părăsi orașul Frankfurt.
Invazie de cerșetori români în Frankfurt
Salarii restante de 200.000 de euro, 40 de români protestează la Frankfurt: «Nu am fost plătiți!»