Moștenirea bunurilor din străinătate – Se spune că moartea este singurul lucru sigur care se întâmplă cui trăiește. Mulți oameni călătoresc în străinătate și se întâmplă să fie rezidenți acolo pe o anumită perioadă. Ce se întâmplă cu moștenirea în cazul celor care se află dincolo de granițe? Iată câteva aspecte extrem de importante. Primul: Cetățenia testatorului nu are nicio importanță când e vorba de o moștenire. Regulamentul european privind moștenirea reglementează cazurile de moștenire transfrontalieră. Acest regulament se aplică în toate statele membre UE, cu excepția Irlandei și Danemarcei. Factorul decisiv este, așadar, unde a fost rezident ultima dată defunctul.
► Pensia, fără secrete – Află cât primești după 36 de ani de muncă cu această formulă matematică
Moștenirea în străinătate în țările UE
Dacă ești român și petreci iarna în Mallorca sau Tenerife, dar stai tot restul anului acasă, nimic nu se schimbă. Nu același lucru este valabil pentru cei a căror viață obișnuită este în străinătate – numită „reședință obișnuită”. Dacă un cetățean român, de exemplu, locuiește în Germania și decedează aici, instanțele germane vor fi responsabile de procedurile de succesiune în viitor, și nu cele din România. Se va aplica exclusiv legea germană. Cu o excepție: cazul în care a lăsat un testament în care a dispus altfel.
► Cât costă să faci un testament la notar – La cine ajung bunurile tale, dacă nu îl faci
Care instanță ar fi competentă în caz de deces ?
Un exemplu: un austriac pensionar locuiește cu partenera sa într-o casă în Toscana, în Italia. Fiica locuiește în Austria, fiul în Germania. Care instanță ar fi competentă în caz de deces? Ce lege se aplică? Anterior, legea austriacă ar fi trebuit să fie aplicată de o instanță italiană. Cel puțin în ceea ce privește proprietatea defunctului în Italia. Dacă are și un cont de valori mobiliare și un apartament în Austria, ar fi fost proceduri și în Austria.
► Pensie pentru născuții în 1964 – anul tău de naștere e crucial pentru pensionare
Schimbarea cea mai importantă: Noua situație juridică elimină aceste duplicări. Astfel, întreaga succesiune legală este întotdeauna supusă legii statului în care testatorul avea ultima reședință obișnuită la momentul decesului. În exemplul nostru înseamnă legea moștenirii italiană, rostită de o instanță italiană – Cu excepția cazului în care testatorul a declarat altfel în testamentul său.
Ce diferență poate face alegerea nostră pentru cea mai favorabilă moștenire?
Pentru a elimina probleme de neînțelegerea unei limbi străine sau din chestiuni de timp, sau pentru că dorește să lase totul partenerei și nu copiilor, testatorul poate preciza în testament ce lege dorește să se aplice. În exemplul nostru, alegerea legii moștenirii austriece înseamnă reducerea cotei de moștenire a celor două fiice la cota obligatorie.
► Citește și: Pensionarea la 67 de ani: Trebuie să te fi născut într-un anumit an – ca să nu lucrezi mai mult decât alții
Mai concret, fiecare copil are dreptul la un sfert (adică jumătate împreună) din moștenirea lor. El poate lăsa cealaltă jumătate partenerului său în testament. Spre comparație: Conform legislației italiene, copiii ar fi trebuit să moștenească două treimi împreună ca acțiuni obligatorii, în timp ce partenerul lor ar fi putut primi doar o treime.
Regulamentul UE privind dreptul moștenirilor nu reglementează chestiunile legate de impozitele succesorale. Dacă impozitul pe moștenire trebuie plătit în cursul unei moșteniri depinde de legislația națională a țării testatorului sau a moștenitorului sau de convențiile de dublă impunere încheiate de țara respectivă. O spune o sursă oficială: oesterreich.gv.at. Astfel de acorduri împiedică – în situații transfrontaliere – să plătească de mai multe ori impozitul pe succesiune sau alte taxe legate de moștenire (cum ar fi impozitele pe proprietate).
► Costurile unui testament la Notar în Germania: Cât plătești pentru liniștea moștenitorilor tăi
Moștenirea în străinătate în UE – Concluzii:
- Începând cu 17 august 2015, Regulamentul UE privind legea moștenirii a stabilit care este legea succesorală care urmează să fie aplicată
- Toate statele membre UE sunt atinse de regulamentul european – cu excepția Marii Britanii, Irlandei și Danemarcei
- Nu mai este o chestiune de cetățenie, ci de reședință obișnuită la momentul decesului. Asta înseamnă că totul depinde de regularizarea șederii.
- Reședința obișnuită determină și care instanță este responsabilă pentru procedura de succesiune.
- Românii, chiar dacă sunt rezidenți în străinătate, pot alege legea românească. Dacă un român are reședința obișnuită în Germania și are un accident mortal acolo, o instanță germană ar avea, în principiu, competența în continuare, dar legea românească s-ar aplica în orice caz (dacă așa a fost dispus prin testament).
Regulamentul UE privind moștenirea
Așadar, Regulamentul UE privind moștenirea este decisiv. Și nu numai pentru problema legii aplicabile, ci și pentru problema competenței în procedurile de succesiune și a reședinței obișnuite la momentul decesului. Ideea din spatele reglementărilor este de a simplifica moștenirile transfrontaliere. Prin urmare, instanța statului membru al UE cu (ultima) reședință obișnuită ar trebui să aibă jurisdicție asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, indiferent de locul în care se află aceste bunuri.