După insecte, în industria alimentară europeană apare o nouă surpriză. Uniunea Europeană a autorizat folosirea unui ingredient despre care puțini consumatori și-ar fi imaginat că ar putea ajunge vreodată în farfurie. Poate fi folosit în mai multe tipuri de preparate, iar primele produse în care a fost inclus au fost deja testate și dezvoltate. Prin decizia luată la nivel european, ingredientul poate ajunge acum și pe piața din Germania. Dar despre ce este vorba și cum ar putea ajunge, concret, în farfuriile consumatorilor?
Planta verde de pe iazuri, aprobată ca aliment
Este vorba despre lintița de apă, mai exact despre două specii: Lemna minor și Lemna gibba. Sunt plante acvatice mici, verzi, pe care multe persoane le asociază cu stratul verde care acoperă uneori suprafața iazurilor și a altor ape stătătoare.
Comisia Europeană a autorizat, printr-un regulament din 29 ianuarie 2025, introducerea acestor două specii pe piața Uniunii Europene ca „alimente noi” (novel food). Regulamentul a intrat în vigoare la 19 februarie 2025 și se aplică în toate statele membre, inclusiv în Germania.
Aprobarea nu înseamnă însă că orice plantă culeasă dintr-un iaz poate fi pusă în mâncare. Autorizația europeană se referă la material vegetal cultivat în condiții controlate și supus unui tratament termic. Reglementările stabilesc, de asemenea, cerințe privind conținutul anumitor substanțe, metalele și criteriile microbiologice.
Citiți și: UE introduce noi limite pentru numerar. Regulile vor intra în vigoare anul viitor
Aproape zece ani de cercetări
Drumul până la autorizarea ingredientului a fost unul lung. Wageningen University & Research (WUR) precizează că cercetările privind posibilitatea utilizării lintiței de apă ca aliment au durat aproape zece ani. Cercetătorii au analizat compoziția plantei și valoarea sa nutritivă, dar și modul în care poate fi cultivată, siguranța sa și eventuala prezență a unor substanțe nedorite. Au fost realizate inclusiv studii pe oameni. Potrivit WUR, acestea nu au indicat efecte negative asupra sănătății asociate consumului produsului analizat.
Lintița de apă nu este însă o noutate absolută la nivel mondial. În anumite regiuni din Asia, aceste plante sunt consumate de mult timp. În Uniunea Europeană, situația este diferită, deoarece produsele care nu erau consumate în cantități semnificative în UE înainte de 15 mai 1997 pot intra sub incidența legislației privind „alimentele noi”.
De la supă și pesto la ravioli
Posibilitățile de utilizare sunt mai variate decât ar putea sugera aspectul plantei. Cererea transmisă Comisiei Europene prevedea folosirea acesteia într-un mod asemănător altor legume cu frunze, după preparare termică sau ca ingredient în produse alimentare gata preparate.
Cercetătorii și producătorii au început deja să testeze variante concrete. Potrivit WUR, lintița de apă poate fi comercializată ca produs proaspăt, sub formă de cuburi congelate sau ca ingredient pentru alte preparate. Au fost făcute experimente pentru folosirea ei în supe, pesto și ravioli. În cadrul testelor, consumatorii au evaluat preparatele cu lintiță de apă în mod similar variantelor comparabile pregătite cu spanac.
Un alt motiv pentru interesul acordat plantei este modul în care poate fi cultivată. Lintița de apă are o creștere rapidă și poate fi produsă într-un mediu închis, pe un strat subțire de apă, fără a avea nevoie de terenuri agricole tradiționale.
Va apărea lintița de apă în magazinele din Germania?
Autorizarea la nivel european deschide calea pentru comercializarea lintiței de apă în întreaga Uniune Europeană, inclusiv în Germania. Asta nu înseamnă însă că planta va apărea imediat și în cantități mari pe rafturile supermarketurilor.
Comisia Europeană menține o listă oficială a alimentelor noi autorizate pentru comercializare. În cazul produselor care conțin această lintiță de apă, eticheta trebuie să includă denumirea specificată în regulament: „Lemna minor and Lemna gibba plants”.
De aici înainte, dezvoltarea comercială va depinde de producători și de comercianți, dar și de reacția consumatorilor. WUR precizează că există interes pentru acest ingredient, însă industria abordează noutatea cu prudență. Producătorii au nevoie de cumpărători, iar magazinele trebuie să știe dacă oamenii vor fi dispuși să aleagă astfel de produse.