Donald Trump duce războiul împotriva Iranului fără autorizarea formală a Congresului american — și termenul legal în care această aprobare trebuia obținută expiră. Legea americană privind puterile de război, adoptată în 1973, obligă președintele să oprească orice conflict militar în termen de 60 de zile dacă legislativul nu îl aprobă explicit. Atacurile asupra Iranului au început pe 28 februarie, iar Trump a notificat Congresul pe 2 martie — ceea ce plasează scadența undeva între 29 aprilie și 1 mai.
Ce spune legea și unde s-a ajuns
Legea privind puterile de război a fost adoptată în 1973, în contextul Vietnamului, împotriva veto-ului președintelui Nixon. Scopul ei era să reafirme rolul constituțional al Congresului în deciziile de angajare a forțelor militare americane în conflicte externe. Mecanismul este simplu în teorie: dacă în 60 de zile de la notificarea Congresului nu există o aprobare legislativă sau o declarație de război, operațiunile militare trebuie oprite. Există și o prelungire posibilă de 30 de zile dacă președintele poate demonstra că are nevoie de timp suplimentar pentru retragere.
Trump și-a îndeplinit obligația de notificare în termen, raportând Congresului pe 2 martie — la 48 de ore de la declanșarea atacurilor, conform Deutsche Welle. Dar aprobarea formală nu a fost solicitată niciodată. Acum termenul bate la ușă, iar Congresul nu a votat nici pentru, nici împotriva continuării războiului.
Precedentul Obama și argumentul „nu sunt ostilități reale”
Trump nu ar fi primul președinte care găsește o cale legală de a ocoli această lege. În 2011, Barack Obama a menținut participarea americană la bombardamentele NATO din Libia mai mult de 60 de zile, fără aprobare Congresului. Argumentul său: operațiunea nu implică de fapt „ostilități” în sensul legii, deoarece SUA nu risca viețile soldaților proprii — majoritatea misiunilor erau executate de drone, iar celelalte state NATO duceau greul operațiunii.
Un argument similar a folosit deja administrația Trump la finalul anului trecut, când forțele americane au scufundat bărci cu presupuse conexiuni la carteluri venezuelene. Diferența este că războiul din Iran are o cu totul altă amploare și vizibilitate. Totuși, CNN analizează că Trump ar putea invoca același raționament și în acest caz.
Armistițiul ca argument: „Ceasul trebuie resetat”
O altă strategie posibilă pentru Trump este să invoce armistițiul actual ca dovadă că ostilitățile s-au încheiat, cerând astfel resetarea celor 60 de zile. Republicanul Brian Fitzpatrick a susținut această logică în fața CNN: „Nu poți penaliza armistițiile. Vrem ca ei să stea la masă și să vorbească.” El a adăugat totuși că este pregătit să forțeze un vot imediat ce armistițiul se termină — o poziție care arată că și în rândul republicanilor există rezerve.
Citiți și: „La pământ, la pământ!”, atac armat în sala de bal: Trump și Melania, evacuați de urgență. Cine este atacatorul
JD Vance a mers cel mai departe în respingerea legii: „War Powers Act este în esență o lege fictivă și neconstituțională”, a declarat vicepreședintele în ianuarie. Este o poziție pe care au adoptat-o, de altfel, și alți președinți americani de-a lungul timpului, argumentând că Constituția îi conferă președintelui autoritatea de a conduce relațiile externe ale țării, relatează FR.
Congresul republican, între datorie și loialitate față de Trump
Scenariul cel mai probabil, potrivit analizei CNN, este că republicanii din Congres vor evita să voteze împotriva președintelui lor în timp de război. Chiar și cei care privesc critic conflictul au refuzat să se opună public lui Trump, temându-se atât de efectul unui astfel de vot asupra adversarilor externi, cât și de represaliile interne ale unui președinte cunoscut pentru loialitate reciprocă obligatorie.
Democrații au încercat deja să folosească mecanismele legislativului pentru a retrage lui Trump puterile de război, dar tentativele au eșuat din lipsă de voturi republicane. Apropierea alegerilor intermediare din noiembrie adaugă un strat suplimentar de calcul politic: un vot pentru un război nepopular poate costa mandate, un vot împotriva propriului președinte în timp de criză poate costa și mai mult.