Sari la conținut

Supervulcanul din Germania este activ. Sute de cutremure au fost detectate în ultima vreme

Etichete:
01/09/2026 11:01 - ACTUALIZAT 01/09/2026 11:01
Supervulcanul activ din Germania. Imagine ilustrativă cu un vulcan
Imagine ilustrativă

Supervulcanul activ din Germania – Sub suprafața liniștită a unui lac se petrece ceva ce oamenii nu pot vedea și nici simți. Sute de cutremure extrem de slabe au fost înregistrate în adâncuri, gazele continuă să urce spre suprafață, iar noile măsurători au permis cercetătorilor să privească mai precis ca niciodată structurile aflate sub vechiul crater. Datele confirmă că procesele vulcanice subterane nu au dispărut, la aproximativ 13.000 de ani după ultima erupție majoră.

Supervulcanul activ din Germania. Imagine ilustrativă cu un vulcan

Supervulcanul activ din Germania

Descoperirile vin de la Laacher See, în regiunea vulcanică Eifel din vestul Germaniei. Între septembrie 2022 și august 2023, o rețea excepțional de densă de stații seismice a permis cercetătorilor să studieze sute de cutremure minuscule. GFZ arată că în experiment au fost înregistrate peste 500 de asemenea evenimente, iar noile imagini tomografice oferă cea mai precisă reprezentare realizată până acum a structurii rezervorului magmatic asociat vulcanului.

O categorie deosebit de importantă o reprezintă cutremurele profunde de joasă frecvență, DLF, observate episodic în Eifelul de Est încă din 2013. „Cutremurele DLF sunt considerate la nivel mondial un indiciu al mișcării fluidelor magmatice la mare adâncime”, explică Torsten Dahm, de la GFZ. Cercetătorii asociază aceste mișcări cu fluidele provenite din sistemul magmatic, care se deplasează prin mantaua superioară și scoarța terestră.

92 de cutremure în numai 12 ore

Activitatea nu aparține doar măsurătorilor din 2022-2023. În noaptea de 10 octombrie 2025 a fost detectat un roi neobișnuit de aproximativ 92 de microcutremure în numai 12 ore. Cel mai puternic a avut magnitudinea de doar 0,9, astfel că vorbim despre mișcări imposibil sau foarte greu de perceput de populație. Ele sunt însă importante pentru cercetători deoarece oferă informații despre procesele care continuă la kilometri adâncime sub regiunea vulcanică.

Există și un alt semn vizibil că sistemul nu este complet inert: dioxidul de carbon de origine magmatică continuă să ajungă la suprafață. Bulele de gaz pot fi observate chiar în apa lacului. Un studiu științific publicat în 2026 descrie Laacher See drept un sistem vulcanic dormant, dar care prezintă degazare activă și o dinamică subterană persistentă. Cercetătorii vor inclusiv să foreze în zonă pentru a înțelege mai bine transportul magmei și fluidelor.
Vezi și: Un vulcan german provoacă îngrijorare: „Atunci un mare aeroport ar fi sub apă”

O erupție uriașă a devastat regiunea acum 13.000 de ani

Ultima mare erupție de la Laacher See a avut loc în urmă cu aproximativ 13.000 de ani și a atins nivelul VEI 6. Faza principală, extrem de explozivă, a durat doar câteva zile și a produs cantități enorme de cenușă și materiale vulcanice. Urmele erupției au fost identificate până în sudul Suediei și nordul Italiei, iar prăbușirea structurii după evacuarea magmei a format depresiunea în care se află astăzi lacul.

Noile rezultate publicate de GFZ German Research Centre for Geosciences arată că imaginile seismice au identificat structura rezervorului care a alimentat acea erupție până la aproximativ zece kilometri adâncime, mai profund decât se presupunea anterior. Microcutremurele se concentrează la marginile unor anomalii subterane, ceea ce poate indica presiuni ridicate ale fluidelor sau temperaturi crescute. Studiile leagă aceste structuri de migrarea fluidelor magmatice din adâncime.

În ciuda acestor descoperiri, cercetătorii subliniază că nu există semnale care să indice apropierea unei erupții. „Ascensiunea magmei în scoarța superficială este aproape întotdeauna însoțită de roiuri de cutremure de înaltă frecvență. O asemenea activitate nu a fost observată până acum în Eifelul de Est”, explică Joachim Ritter, de la KIT. GFZ precizează și că lipsesc semnele de deformare a suprafeței care ar fi așteptate în cazul unei ascensiuni masive a magmei.