În ultimii 15 ani, România a fost statul cu a doua cea mai rapidă creştere a numărului de emigranţi, după Siria. O spune un studiu publicat recent de Organizaţia Naţiunilor Unite. Dar în Siria este război de 5 ani, soldat cu sute de mii de morți, pe când România este țara cu cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană, dacă e să ne luăm după guvernanți.
Potrivit aceluiaşi studiu, suntem pe locul 17 în topul 20 mondial al naţiunilor cu cei mai mulţi emigranţi, cu 3,4 milioane de oameni plecaţi. Statisticile ONU sunt cu mult mai mici decât în realitate, având în vedere că numai în Italia și Spania sunt în fiecare peste un milion de români. În realitate sunt plecați poate dublu.
Pe plan european, înaintea României la numărul de cetăţeni plecaţi se situează Marea Britanie, Polonia şi Germania, dar numerele în sine se pot dovedi înşelătoare, comentează Mediafax, pentru că dacă ne raportăm la populaţie, ponderile schimbă datele. Concret, 4,4 milioane de polonezi au plecat din ţară, dar asta înseamnă 11%, pe când în cazul românilor vorbim de 17% din total. Adică un român din cinci.
Un comentariu al agenției Mediafax face o comparație foarte plastică: În ultimii 25 de ani, România a pierdut 16 oameni pe oră, adică 3 avioane pline sau mai bine de 7 autocare în fiecare zi.
Efectul cel mai grav nu este cel demografic, ci acela al dispariției competențelor.
«Unul din zece români care au plecat legal în Marea Britanie a pornit o afacere proprie, aşadar plăteşte taxe şi creează locuri de muncă şi valoare adăugată. Trăim într-o lume în război, nu din acela cu arme şi soldaţi şi tunuri şi avioane, ci din acelea pentru resurse, pentru banii investitorilor şi, nu în ultimul rând, pentru competenţe. România nu excelează la niciun astfel de capitol, nici la gestionarea resurselor, nici la atragerea investitorilor şi cu atât mai puţin la atragerea sau păstrarea sau crearea de competenţe. Iar despre sprijinirea antreprenorilor, să spunem că există intenţii, dar stăm prost la finalizare.», mai scrie Mediafax. Spre deosebire de România, la Londra o companie se înființează în zece minute, raportează la fisc o dată pe an, şi doar TVA se raportează trimestrial.
Metoda Repatriot
Pentru a contracara efectul golirii țării de competențe, a fost inventată metoda Repatriot, adică folosirea patriotismului ca metodă de presiune psihologică pentru atragerea întreprinzătorilor români din străinătate înapoi acasă. Metoda funcționează astfel: un grup de oameni de afaceri care s-au afirmat în mediul corupt și birocratizat din România pozează în campioni ai unei piețe economice ideale și îi cheamă pe românii din străinătate pentru a investi acasă. Deocamdată metoda Repatriot nu a dat roade, nu am auzit să se fi întors cineva cu succes, am auzit în schimb multe povești despre oameni întorși cu speranțe și bani de investit și plecați faliți și umiliți înapoi în diaspora.
Recent, sub patronajul președinției României, a avut loc un summit organizat de Repatriot, intitulat „RePatriot Business Summit – Împreună pentru România“, desfăşurat în perioada 5-9 octombrie la Bucureşti şi în Delta Dunării, la Sfântu Gheorghe. 100 de antreprenori români din Diaspora ar fi trebuit să se întâlnească cu 100 de antreprenori de top care din România. La summit au participat Preşedintele, Premierul, membri ai Guvernului, preşedintele ANAF, şefi din BNR, bancheri, organizaţii patronale din ţară. Ar fi trebuit să fie 100 de antreprenori din Diaspora, în realitate au fost mult mai puțini care se pot numi așa. Liderul „RePatriot“ este Marius Bostan, fost Ministru al Comunicaţiilor şi Pentru Societatea Informaţională în Cabinetul Cioloş, dat afară din guvern pentru afirmațiile sale jignitoare la adresa profesorilor din România. «Unii profesori își bat joc de meseria lor și spun că au salarii mici, această justificare fiind o imbecilitate. Am salariu mic, îmi dau demisia, mă apuc de altă muncă daca nu îmi place meseria asta», a spus ministrul Bostan, într-o conferință în care a susținut că gratuitatea educației în România este o reminiscență a comunismului.
Marius Bostan, un prosper om de afaceri dealtfel, în general îmbogățit din afaceri cu statul, ține lecții celor cu salarii mici, candidați la emigrație.
La summitul Repatriot era prezent jumătate din Guvernul României, în frunte cu Dacian Cioloș, care și-a trecut „metoda Repatriot” în programul lui de politician sub acoperire de tehnocrat. Iată ce scrie Cioloș în platforma România100, cu care speră să rămână în funcție și după alegeri, susținut de PNL: «Încurajarea participării Diasporei în economie prin abordări de tipul “RePatriot” și continuarea programelor Diaspora Start-Up.»
Asta este programul premierului pentru diaspora. Abordări cu vorbe goale de tip Repatriot.
Lipsa de încredere a investitorilor în piața românească pare că poate fi suplinită cu sloganuri de genul „Ne iubim patria, investim în România”. Ce are patriotismul cu banii, nu se înțelege, atunci când în România găsești multă birocrație, multă corupție, lipsă de infrastructură, dar și de încredere, lipsă de forță de muncă.
O cultură a emigrației
Poate fi explicată emigraţia masivă a românilor numai prin condiţiile economice şi politice generale? În ciuda unei îmbunătăţiri progresive a nivelului de trai, rata emigraţiei continuă să crească cu 7,3% pe an, scrie Deutsche Welle, care citează un studiu aplicat cetăţenilor români cu vârste cuprinse între 18 şi 35 de ani realizat tocmai de Repatriot. În rezumat, 54,73% dintre tineri vor să emigreze, au, cu alte cuvinte, o intenţie bine definită de a părăsi ţara, în timp ce alte 20% se gândesc la plecare, dar într-un chip imprecis. Iar dintre cei care au exprimat intenţia plecării, 45,28% sunt foarte hotărâţi.
Astfel, România ar trebui să se aştepte la un nou val de emigraţie în anii care vin „Semnificativ este că vor să emigreze nu doar cei cu venituri mici, dar şi cei cu venituri mai mari, angajaţi la multinaţionale, medici din clinici private etc., care invocă lipsa unor perspective de evoluţie profesională. România depăşeşte, ca ritm anual al creşterii migraţiei, ţări cu mult mai instabile şi mai sărace, ceea ce poate însemna că asistăm la ceva care se petrece în străfundurile societăţii. E vorba poate chiar de „o cultură” a plecării, adică de o idee care ne guvernează vieţile, fără să fim pe deplin conştienţi de asta, căci datele cantitative la care se pot raporta sociologii nu explică îndeajuns fenomenul.”, mai scrie Deutsche Welle.