Oficialități și sute de români, o parte chiar în costume populare, au participat la slujba de așezare a pietrei de temelie pe șantierul mănăstirii românești care se construiește la München, în Aubing.
Prin mulțime s-a amestecat și corespondentul la München al Ziarului Românesc, Sergiu Rusu, care ne povestește despre eveniment, în stilu-i caracteristic, „al unui păcătos nu prea dus la biserică, dar recuperabil“ – după cum singur se caracterizează.
La eveniment au luat parte și importante oficialități germane, printre care Alteța Sa Regală, Ducele Franz al Bavariei, și viceprimarul Münchenului, Josef Schmid. „În München sunt aproximativ 30.000 de români. Sunteți un exemplu de integrare în societatea germană!“, a spus oficialul bavarez în discursul său, declarația sa fiind preluată și de presa germană.
„Credinţa în Dumnezeu, din care izvorăşte dragostea de Dumnezeu şi de semeni, îi solidarizează pe oameni mai mult decât orice în lumea aceasta”, a transmis ÎPS Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord.
O după-amiază de sâmbătă însorită, la Aubing
München, 21 aprilie 2018. În trenul ce duce spre Aubing (S-bahn 4) e plin de români. E sâmbătă după-amiază și toți se îndreaptă spre același loc: șantierul mănăstirii românești, de pe Kastelburgstraße 84- 88. În acea după-amiază însorită, urma să aibă loc unul dintre cele mai importante evenimente ale românilor ortodocși din Germania: așezarea pietrei fundamentale în zidul altarului viitoarei biserici, care va fi construită după modelul celei mai vechi ctitorii voievodale din Țara Românească, biserica „Sf. Nicolae Domnesc“ de la Curtea de Argeș.
Au trecut aproape șapte ani de când, în 11 septembrie 2011, în același loc, pe atunci însă doar un teren viran, piatra de temelie a fost sfințită de însuși Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel.
De la finele anului trecut, pe șantierul din Kastelburgerstraße se lucrează de zor, iar după sfintele sărbători de Paști din acest an au început deja lucrările de zidărie a bisericii cu hramul „Înălțarea Sfintei Cruci“ și Sf. Ierarh Calinic de la Cernica.
Proiectul Așezământului Ortodox „Înălțarea Sfintei Cruci“ din Aubing – München se va întinde pe aproximativ 2600 de metri pătrați și va cuprinde lăcașul de cult, dar și alte două clădiri. Într-una dintre ele va funcționa un centru comunitar-parohial, destinat activităților bisericești, culturale și sociale, iar cealaltă va servi drept sediul episcopal și al mănăstirii.
„O ambasadă spirituală a tuturor românilor“, cum spunea părintele Sofian Brașoveanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului, cel care acum 14 ani a fost trimis la München tocmai cu această misiune: să ridice un lăcaș de cult ortodox în metropola bavareză, unde se află cea mai numeroasă comunitate de români din Germania.
Anul acesta se speră finalizarea construcției clădirilor – „la roșu“ -, pentru ca în a doua jumătate a lui 2019, cu voia Domnului, să ne putem bucura cu toții de mănăstirea românească din capitala Bavariei.
Părculețul din apropierea șantierului, plin de români
S-bahnul a ajuns în Aubing, iar din stație până la șantierul mănăstirii sunt aproximativ cinci minute de mers pe jos.
Doar numele străzii e nemțesc, în rest, stânga, dreapta, față, spate, se vorbește numai românește. Tineri cu banderole tricolore la braț ghidează trecătorii spre locul în care va avea loc evenimentul și oferă indicații despre posibilitățile de parcare din zonă.
Îl văd pe părintele Sofian și mă îndrept în acea direcție, însă îmi dau seama că e ocupat până peste cap și decid să nu fiu și eu încă un factor de stres. Mă amestec prin mulțime. Părculețul din imediata apropiere a șantierului este plin de români. O parte dintre ei, chiar și copii și tineri, au venit îmbrăcați în costume populare românești.
Au venit de la aproximativ 80 de kilometri, îmbrăcați în costume populare
Mă opresc în dreptul unui grup de români îmbrăcați în costume populare. Aflu de la ei că sunt membri ai Ansamblului „Datina“ din orașul bavarez Traunreut. Au venit la München de la aproximativ 80 de kilometri distanță, alături de preotul paroh Constantin Bartok. Ansamblul funcționează în cadrul Bisericii Ortodoxe din Traunreut, acolo unde, preotul, ajutat de comunitatea de români din localitate, a reușit ridicarea unei frumoase biserici din lemn, în stil maramureșean.
„Suntem o comunitate bogată în Traunreut, în jur de 2000 de români. În Noaptea de Înviere, au fost în jur de 500 de persoane la biserică“, ne explică Ion Popa, cel care coordonează Ansamblul „Datina”, constituit acum aproximativ trei ani.
Gheorghe și micii
Mulți se cunosc între ei, de la biserică. Eu nu prea știu pe nimeni, dar e un sentiment plăcut să fii printre ai tăi.
„Hristos a înviat!“. Mă întorc și dau cu ochii de Gheorghe. „Adevărat a înviat!“, îi răspund și schimbăm câteva vorbe. Gheorghe este din Iași, dulgher de meserie, unul dintre muncitorii care lucreză pe șantierul mănăstirii. V-am povestit despre el într-unul dintre materialele trecute, după ce, a mers singur aproape patru ore pe jos, de la șantier până în centrul Münchenului, doar pentru a participa la Sf. Liturghie oficiată de părintele Sofian, în biserica unde se țin de regulă slujbele de duminică, pe Kirchenstr. 37, până când va fi gata biserica românească din Aubing.
Remarc faptul că, în timp ce eu am ieșit din casă îmbrăcat mai de stradă, cu blugi, tricou și adidași, Gheorghe e la pantaloni de stofă, pantofi și camașă. O parte dintre colegii lui de muncă sunt și ei undeva în partea din spate, așteptând să înceapă slujba, în timp ce alții, alături de voluntari din rândul enoriașilor, ajută la pregătirea mâncării pentru sutele de participanți, după ceremonie fiind programată și o agapă, din care nu puteau să lipsească micii la gratar. Și chiar dacă grătarele erau undeva în partea din spate a șantierului, la câteva zeci de metri distanță, mirosul nu îți dădea pace și te ducea la gând cu păcat: „Dă, Doamne, slujbă scurtă!“.
Viceprimarul din München și Ducele Franz al Bavariei, în mijlocul românilor
Pe zidurile în construcție ale altarulului bisericii a fost amenajat un podium, pentru preoții și diaconii care urmau să oficieze slujba religioasă, iar la câțiva metri, față în față, tot în perimetrul șantierului, o tribună acoperită pentru oficialități și invitați: Alteța Sa Regală, Ducele Franz al Bavariei, viceprimarul München-ului, Josef Schmid, consulul general al României la München, Ramona Chiriac, alături de ministrul consilier Iulian Costache, din partea Ambasadei României la Berlin, președintele Ordinului Arhitecților din România, arhitectul șef Șerban Sturza, coordonatorul arhitecților care au realizat proiectul Așezământului Ortodox „Înălțarea Sfintei Cruci“ din Aubing, membri din Curatoriul pentru sprijinul construcției Așezământului (n.a.- Curatoriul este prezidat de președinta Parlamentului Bavarez, Barbara Stamm), dar și reprezentanți de seamă ai Bisericilor Catolice și Evanghelice din Germania, ai Bisericilor Ortodoxe surori din München (grecească și sârbească).
Mortarul, mistria și canciocul
„Nu acum, mai așteptați, e prea devreme“, îi oprește inginerul șef pe doi dintre muncitorii care, după gard, într-o laterală a tribunei oficialităților, începuseră să pregătească mortarul necesar la zidirea pietrei de temelie. Le citește apoi desfășurătorul slujbei și le repetă fraza după care trebuie să urce pe podium cu mistria, canciocul și găleata cu mortar, să-i ajute pe prelați la punerea pietrei de temelie în zidul bisericii. Vor, nu vor, trebuie să fie ochi și urechi la slujbă.
Nemții de la ferestre și din fața blocurilor și sutele de români cântând „Hristos a înviat“
La blocurile din apropiere, o parte dintre locatari au ieșit la geamuri, iar alții în fața imobilelor, privind și ei de peste drum spre marea de oameni care s-a adunat pe șantier și în jurul acestuia.
Părculețul din apropiere e aproape plin de români, cu toții așteptând ceremonialul religios.
Tribuna oficialităților e aproape plină, podiumul la fel, mortarul a fost deja pregătit….
Începe slujba. În română, dar și în germană. O slujbă de mulțumire adusă lui Dumnezeu și de binecuvântare a lucrărilor de construcție, oficiată de ÎPS Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, și de PS Părinte Sofian Brașoveanul. Strada răsună de vocile a sute de români cântând la unison „Hristos a înviat din morți”. E un amestec de emoții și amintiri care îmi vin în minte privind la mulțimea care cântă în cor. A fost primul an când, de Paști, am fost departe de părinți, de familie, de prieteni. Și nici la biserică nu am ajuns în Noaptea de Înviere, după o tură de serviciu terminată la 8 seara și următoarea care presupunea să ies din casă pe la 6 dimineața.
„Hristos a înviat!“, se aude la microfon. „Adevărat a înviat“, răspunde marea de oameni.
Mitropolitul Serafim: „Suntem la începutul unei lucrări mari, de importanţă istorică”
ÎPS Serafim și PS Sofian au așezat în zidul absidei centrale a altarului bisericii piatra de temelie, împreună cu hrisovul de la sfințirea ei de acum aproximativ șapte ani de către Patriarhul României.
„Să construieşti o biserică în aceste timpuri pare a fi pentru mulţi o nebunie. Pentru că mulţi cred că Biserica va dispărea din lipsă de credincioşi. Când, în urmă cu aproape 25 de ani, am venit în Germania, mi s-a spus de către unii că nu este nevoie să ne construim biserici pentru că în câţiva ani se vor închide multe biserici catolice şi protestante pe care le putem cumpăra le preţuri mici. Totuşi realitatea a fost şi este cu totul alta. Bisericile majoritare nu-şi vând bisericile pentru că ele sunt frecventate de credincioşi. În München, cu toată bunăvoinţa fraţilor noştri catolici şi protestanţi, abia găseşti o biserică de închiriat duminica, chiar şi numai pentru câteva ceasuri. Tradiţia creştină în Bavaria este încă, slavă Domnului, vie. Şi ne bucurăm de aceasta! Eu nu cred nicidecum că societatea de astăzi nu are nevoie de Biserică, cum le place unora să creadă“, le-a transmis celor prezenți ÎPS Serafim. Mitropolitul a subliniat în cuvântarea sa că „Biserica nu-i doar un spital sufletesc, ci şi locul unde credincioşii cresc duhovniceşte împreună, străduindu-se să se asemene în dragoste cu Hristos şi punându-şi talanţii în slujba binelui comun. Credinţa în Dumnezeu, din care izvorăşte dragostea de Dumnezeu şi de semeni, îi solidarizează pe oameni mai mult decât orice în lumea aceasta. Chiar dacă peste tot în lume, credincioşii integraţi conştient în Biserică sunt o minoritate, totuşi aceştia reprezintă pentru societate sarea care o fereşte de degradare şi aluatul care face să dospească toată frământătura“.
Înaltul prelat a ținut să le mulțumească încă o dată autorităților din Bavaria pentru sprijinul acordat, Bisericilor Catolică și Evanghelică care au contribuit la cumpărarea terenului pe care se construiește mănăstirea, dar și statului român care s-a implicat, financiar, pentru demararea lucrărilor. Nu în cele din urmă, a precizat ÎPS Serafim, mulțumirile se îndreaptă cu deosebire și către toți credincioșii care au donat sume de bani pentru edificarea lăcașului de cult.
„Suntem la începutul unei lucrări mari, de importanţă istorică nu numai pentru comunitatea românească din Germania, ci şi pentru capitala Bavariei care-şi îmbogăţeşte patrimoniul cultural cu un monument reprezentând o punte între Răsăritul şi Apusul creştin”, a concluzionat Preaînaltul Serafim.
Viceprimarul din München către români: „Sunteți un exemplu de integrare în societatea germană!”
Au urmat apoi o serie de discursuri ale oficialităților prezente, printre care viceprimarul orașului München, Josef Schmid: „ „În München sunt aproximativ 30.000 de români. (n.a. -înregistrați oficial) Sunteți un exemplu de integrare în societatea germană!“, a punctat viceprimarul Schmid (al doilea primar al Münchenului, cum e titulatura oficială).
Declarația lui Josef Schmid (în fotografie) a fost preluată și de presa germană (articol „Neue Heimat für die Gläubigen“ – apărut pe 22 aprilie în Süddeutsche Zeitung).
Reprezentanta Arhiepiscopiei Catolice din München: „Este un cadou pentru noi toți”
„Construcția acestei biserici românești este un cadou pentru noi toți“, a declarat și Gabriele Rüttiger, conducătoarea Departamentului de resort al Arhiepiscopiei Catolice din München, arătând că așezământul de la Aubing va fi un „acasă“ al credincioșilor români ortodocși, iar pentru germani un loc în care să cunoască mai bine tradiția creștină ortodoxă, un mesaj asemănător fiind transmis și de către Rafael Quant, reprezentantul Bisericii Evanghelice: „Este o onoare și o plăcere deosebită să fiu astăzi în mijlocul dumneavoastră, la un asemenea eveniment. Abia aștept să ne întâlnim aici, pentru că există atât e multe lucruri care ne conectează“.
„Zidirea acestui așezământ ortodox înseamnă și zidirea comunității românești din Bavaria”
La rândul ei, Ramona Chiriac, consulul general al României la München, a ținut un scurt discurs în care a conchis că „zidirea acestui centru bisericesc ortodox înseamnă și zidirea comunității românești din Bavaria. Rămânem aici următoarele sute de ani!“.
Deși nu a putut să ajungă la eveniment, ambasadorul României la Berlin, Emil Hurezeanu, a transmis un mesaj celor prezenți. „Grație acestui proiect ambițios, cultura română și comunitatea românească vor dobândi în Germania, după Catedrala Mitropolitană de la Nürnberg, păstorită de figura luminoasă a ÎPS Mitropolit Dr. Serafim Joantă al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, un nou punct de referință“, este un fragment din mesajul ambasadorului Hurezeanu.
Înapoi la locuințele cu chirie de pe străzi cu nume nemțești
Mă uit la ceas. E aproape șapte seara. Când o fi trecut timpul?! Se termină și partea de discursuri, iar toți cei prezenți sunt invitați la agapa pregătită pe un teren învecinat din spatele șantierului. Mai greu găseai loc la mesele și băncuțele din lemn. Mai mulți muncitori se uită spre mulțimea de oameni: „Câți să fie?“, întreabă unul dintre ei. „Eu zic că 300-400, nu mai mult“, vine imediat răspunsul unui coleg. „Da, dar unii nu au mai venit la masă, au stat doar la slujbă“, completează un al treilea.
S-a lăsat liniștea peste șantier. Fețele bisericești au plecat la parohiile lor, să pregătească slujbele de duminică, iar sutele de români s-au întors fiecare la casele lor „cu chirie“, de pe străzi cu nume nemțești. Doar cei aproximativ 30 de muncitori români au rămas în barăcile lor din spatele șantierului, iar de luni dimineața au început din nou munca.
Cărămidă peste cărămidă, spre cer
Zilele trecute, a fost montat și ultimul dintre cei zece stâlpi în formă de cruce care vor susține practic viitoarea biserică românească de la Aubing, iar de aproximativ două săptămâni s-au demarat și lucrările de zidire la clădirea mănăstirii și sediului episcopal.
Mi-aduc aminte că anul trecut pe vremea asta, era doar o machetă de lemn cu mănăstirea în miniatură, pe care o luai într-o mână și te uitai cum o să arate proiectul. Când o fi să fie.… Ani la rând, au fost doar rugăciuni și speranțe.
Iar astăzi, zidurile așezământului încep să se ridice spre cer, cărămidă cu cărămidă. Spre bucuria, sper, a cât mai multora dintre noi. Pentru că a avea o mănăstire românească în capitala Bavariei, e cu siguranță cea mai importantă realizare a celei mai mari comunități de români din Germania. Pentru noi și pentru generațiile viitoare de români care vor ajunge aici. „Pentru următoarele sute de ani“.
Sergiu RUSU/MÜNCHEN
ZIARUL ROMÂNESC
Foto Centrul Bisericesc München
Emoții la München. «O bucățică de Românie vibra între zidurile acelei biserici»