În 1994 a fost înfiinţată Mitropolia Germaniei, Europei Centrale şi de Nord. În acel an, în Germania se aflau 7 parohii. La 20 de ani distanţă, în 2014, aici există 51 de parohii şi 16 filii. Multiplicarea parohiilor este cel mai important semn al creşterii numărului de români ortodocşi care au venit să muncească aici.
Preasfinţitul Sofian, episcopul-vicar al Mitropoliei Germaniei, trasează contururile comunităţii ortodoxe române şi răspunde la câteva întrebări de mare actualitate, legate de relaţia credincioşilor cu biserica, de comportamentul nostru în Germania, de relaţia cu Ţara!
1994 – 7 parohii
2014 – 51 de parohii şi 16 filii
Preasfinţia Voastră, în ce stadiu de dezvoltare se află Biserica Ortodoxă Română în Germania? Câte parohii sunt, câte biserici sunt în construcţie şi unde se vor mai înfiinţa noi parohii?
«În anul 1994 a fost înfiinţată înfiinţată Mitropolia Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, care, din anul 2007, pe teritoriul Germaniei, îşi desfăşoară activitatea prin intermediul Arhiepiscopiei Germaniei Austriei şi Luxemburgului. Întâistătător atât al Arhiepiscopiei cât şi al Mitropoliei este Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Serafim Joantă, care a fost instalat în calitate de Mitropolit în iunie 1994, la München. În ce mă priveşte, sunt episcopul-vicar al Arhiepiscopiei.
Dacă atunci când s-a înfiinţat Mitropolia, aceasta cuprindea pe teritoriul Germaniei 7 parohii, acum în Germania există 51 de parohii şi 16 filii. Bineînţeles că această multiplicare a numărului parohiilor s-a datorat în primul rând creşterii numărului românilor ortodocşi care au ales să emigreze sau să lucreze temporar în Germania, creştere care în urma liberalizării pieţei muncii de către această ţară şi a contextului economic social actual din România şi Europa este actualmente foarte intensă.
În ce priveşte locaşurile de cult, cele mai multe parohii îşi ţin serviciile divine în biserici puse la dispoziţie de către Bisericile Catolică şi Evanghelică. Noi avem locaşuri de cult proprii la Nürnberg, unde din anul 2001 se află sediul Mitropoliei, la Stuttgart, la Salzgitter, la Offenbach. În stadiu de finalizare se află bisericile construite recent la Mannheim şi la Berlin.
Anul trecut a fost cumpărată o biserică la Hamburg, aceasta urmând a fi amenajată conform rânduielilor noastre ortodoxe. La Schwäbisch Gmünd, la Aschaffenburg și la Tübingen avem biserici primite în folosinţă unică.
Una dintre parohiile din München tocmai ridică o biserică din lemn pe un teren propriu, pe care a amenajat deja un centru parohial. Tot la München, pe un teren cumpărat de la oraş, vom începe anul viitor construcţia unui Aşezământ bisericesc mai amplu, care va cuprinde o biserică, o mănăstire-reşedinţă episcopală şi un centru parohial comunitar.
Parohii noi se vor mai înfiinţa în special în oraşele mai mari, unde sunt credincioşi cât de cât suficienţi ca să poată susţine o parohie. Trebuie spus că Patriarhia Română nu poate susţine parohii în întreaga lume, ci bisericile din diasporă se susţin, pe lângă contribuţia şi jertfa preoţilor, prin contribuţia propriilor credincioşi.»
“Bisericile din diasporă se susţin, pe lângă contribuţia şi jertfa preoţilor, prin contribuţia propriilor credincioşi”
Care este relaţia cu Biserica Protestantă şi cea Romano-Catolică din Germania?
«Aş spune că este excelentă. Conferinţa Episcopilor Ortodocşi din Germania, din care facem parte şi noi, ierarhii români, are un dialog continuu cu Bisericile Protestantă şi Romano-Catolică. Există, de asemenea, comisii de dialog ale Patriarhiei Române cu ambele Biserici.
Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Serafim a cultivat de la începutul activităţii sale în Occident relaţia cu creştinii catolici şi evanghelici. Înaltpreasfinţia Sa este chiar membru în comisia de dialog a Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Evanghelică din Germania. Adeseori ne bucurăm de sprijinul frăţesc al acestor Biserici care ne pun la dispoziţie locaşuri în care să ne ţinem slujbele sau chiar ne ajută să ne ridicăm biserici proprii.
Ambele Biserici şi-au oferit sprijinul atunci când s-a construit Catedrala Mitropolitană din Nürnberg; ambele ne-au sprijinit cu câte 300.000 de Euro şi la cumpărarea terenului pentru viitorul Aşezământ Bisericesc din München.»
“S-a trăit prea mult într-un sistem de raportare deficitară de Dumnezeu”
Foarte mulţi români creştini ortodocşi nu calcă pe la biserică sau o fac cel mult cu ocazia Paştelui sau atunci când au un eveniment în familie. Cum încercaţi să ajungeţi şi la aceştia?
«Acum şi prin intermediul Ziarului Românesc din Germania. Într-adevăr, o problemă mare a majorităţii românilor ortodocşi este aceea că se consideră ortodocşi şi credincioşi fără a fi, sau având o consistenţă foarte rarefiată în ce priveşte credinţa.
Aceştia îşi închipuie că dacă s-au născut din părinţi ortodocşi, au fost botezaţi şi mai trec din când în când pe la biserică – foarte rar, la anumite ocazii, după cum spuneţi, sau pentru a cere de la Dumnezeu împlinirea anumitor cereri –, sunt oameni credincioşi. La fel ca şi cum cineva care s-a născut dintr-un tată cizmar, să zicem, şi mai merge ocazional pe la cizmărie pentru a-şi repara încălţămintea, s-ar putea considera şi el cizmar.
Este o amăgire. Părintele Teofil Părăian de la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus spunea: „Pe cei care nu merg la biserică eu la păgâni îi număr.” S-a trăit prea mult într-un sistem de raportare deficitară de Dumnezeu şi se uită că El este Creatorul şi Tatăl nostru iubitor, de la care avem viaţa, prin Care fiinţăm, de la Care ne vin toate darurile.
Cu acest Dumnezeu suntem chemaţi să avem o relaţie personală bazată pe iubire. Ori într-o relaţie de iubire nu interacţionezi cu celălalt o dată, de două ori pe an, sau când ai să-i ceri ceva. Iar relaţia cu Dumnezeu se construieşte în Biserică şi în dialogul cu El, în rugăciune. Prin rugăciune se susţine întreaga viaţă creştină şi în raportarea la Dumnezeu ne înţelegem adevăratul loc în univers, ne descoperim chemarea şi sensul propriei vieţii.»
“Dacă te rogi pentru răul vecinului în cea mai frumoasă biserică ortodoxă, atunci rugăciunea nu e valabilă şi de fapt nici nu mai e rugăciune, ci o expresie a propriei neînţelegeri a vieţii”
În oraşele în care nu sunt parohii româneşti, oamenii intră şi se roagă în alte biserici. Este valabilă rugăciunea? Tainele oficiate de preoţi din alte biserici sunt valabile pentru cei de rit ortodox?
«Orice rugăciune este binevenită, oriunde ar fi făcută, cu condiţia să fie în acord cu Dumnezeu, Căruia te rogi. Deoarece, dacă te rogi pentru răul vecinului în cea mai frumoasă biserică ortodoxă, atunci rugăciunea nu e valabilă şi de fapt nici nu mai e rugăciune, ci o expresie a propriei neînţelegeri a vieţii, poate chiar a urii faţă de aproapele.
Chiar recomandăm credincioşilor, atunci când nu pot ajunge la o slujbă ortodoxă să meargă într-o biserică evanghelică sau catolică pentru a se ruga, pentru a păstra legătura cu Dumnezeu. Aici intervine însă chestiunea identităţii proprii. Dacă vrei să-ţi păstrezi identitatea, trebuie să ţi-o cultivi.
Prin urmare, dacă vrei să rămâi ortodox trebuie să găseşti posibilitatea să-ţi manifeşti şi să-ţi edifici ortodoxia. Deci e bine, atunci când îţi cauţi un loc de muncă în străinătate să te gândeşti nu doar la salariul din următoarele luni, ci şi la destinul tău şi, eventual, al copiilor tăi. Tot Părintele Teofil spunea: „Cu credinţa e ca şi cu cultura: Te ţii de ea, o sporeşti; nu te ţii de ea (nu o practici), o pierzi şi pe cea care ai avut-o.”
La fel stau lucrurile şi referitor la tainele oficiate de preoţi ai altor Biserici. Recunoaştem, de exemplu, căsătoria săvârşită în altă Biserică, dar dacă copiii sunt botezaţi în altă Biserică, ei devin prin asta membri ai acelei Biserici. Este vorba iarăşi de identitate.
Ortodoxia nu e doar un rit. Ea este o credinţă, o viziune despre lume şi viaţă, este un mod de raportare la Dumnezeu. Dacă începi să împrumuţi şi să practici alte concepţii de viaţă, acelea te vor forma şi vei deveni prin ele; poate chiar altceva decât te-ai fi gândit…»
Rechizitoriul PS Sofian la adresa politicienilor români: «Modul în care conduc Ţara este lamentabil»
Sorin Cehan