Munca la negru în Germania în 2025: În Germania, întrebarea „Aveți nevoie de o factură?” a devenit codul neoficial al unei economii subterane tot mai extinse: munca la negru. Fie că este vorba de zugrăveli, reparații, lucrări de grădinărit sau renovări minore, milioane de germani aleg să evite impozitele și contribuțiile sociale, apelând la servicii „pe sub mână”. O practică ilegală, dar aparent acceptată social, care produce pagube uriașe statului.
Munca la negru în Germania în 2025: un „câștig sigur” pentru ambele părți
Potrivit unui raport al Institutului pentru Economie Germană (IW), aproximativ 10 milioane de cetățeni sunt activi în această economie paralelă. În 2024, numai prejudiciul fiscal estimat de autoritățile vamale s-a ridicat la 766 de milioane de euro – cu 150 de milioane mai mult decât în anul precedent. Iar experții avertizează: este doar vârful aisbergului.
Leon V., un inginer berlinez, recunoaște fără rețineri că solicită frecvent servicii la negru. De la reparații auto până la întreținerea grădinii și lucrări de întreținere a casei, totul se plătește „cash, fără hârtie”. Negocierile sunt simple: dacă nu vreau factură, plătesc mai puțin. „Am economisit 40 de euro doar pentru că am spus că nu am nevoie de factură”, povestește acesta.
Citiți și ► Bonus de 5.000 de euro pentru cumpărarea unei mașini: ofertă pentru șomerii din Germania
Pentru investiții mai mari însă, Leon se conformează regulilor. Instalarea panourilor solare, în valoare de 20.000 de euro, a fost realizată cu acte în regulă, tocmai pentru a beneficia de garanție și eventuale deduceri fiscale. În cazul angajării de personal casnic, el și soția sa au încercat inițial să respecte legislația, dar au descoperit că mulți candidați preferau să nu fie înregistrați oficial. Așa că au cedat sistemului, scrie FOCUS.
Munca la negru ca strategie de supraviețuire: „Munca la negru nu e pentru proști”
Pe cealaltă parte a baricadei se află Mike S., un instalator de 23 de ani din Gelsenkirchen, care lucrează de peste cinci ani „la negru”. A început din nevoie – cu un salariu de ucenic de 480 de euro, nu-și putea permite nici măcar chiria. A fost introdus în sistem de un coleg de muncă, iar primul client a venit prin recomandare.
Citiți și ► Taxa radio-TV va fi mai mare dacă ratați această modificare
Nu îl frământă gândul că autoritățile ar putea descoperi că trișează. „Trebuie doar să nu fii naiv”, spune el zâmbind cu încredere. „Munca la negru nu e pentru proști. Dacă nu o faci ca la carte, inevitabil vei fi prins.” Una dintre regulile nescrise? Fără extravaganțe. „Dacă te afișezi deodată cu o mașină nouă, e clar că cineva va începe să pună întrebări.”
„Am analizat totul în detaliu și am știut exact cum să procedez”, afirmă el. În cazul lui, „analiza” a însemnat să găsească metode eficiente de a spăla banii obținuți ilegal. Sumele nu sunt deloc neglijabile: câștigă între 7.000 și 12.000 de euro lunar, iar în perioadele aglomerate poate ajunge și la 40.000 de euro – de exemplu, când renovează complet o baie într-un timp scurt. La doar 19 ani, și-a deschis o firmă mică, a emis facturi fictive pentru lucrări inexistente și astfel a reușit să ascundă proveniența banilor.
„Schwarzarbeit”, o industrie protejată de tăcere și acceptare tacită
Nici Mike, nici Leon nu se tem prea tare că ar putea fi prinși. „În cel mai rău caz, plătești amenda și impozitul restant”, spun cu seninătate. Într-o societate unde munca la negru este larg răspândită și chiar normalizată, riscurile percepute sunt mici, iar câștigurile – prea mari ca să fie ignorate.
Mai mult, chiar dacă autoritățile intervin punctual, dimensiunea reală a fenomenului este greu de cuantificat. Datele oficiale reflectă doar cazurile descoperite, în timp ce marea majoritate rămân ascunse. „Este o afacere câștig-câștig pentru toată lumea, mai puțin pentru stat”, spune un economist german.