Germania, care credea că poate miza pe refugiaţi pentru salvarea propriei economii, pare să fi greşit grav în privinţa acestora. Realitatea devine astfel extrem de dificilă pentru cea mai mare economie din Uniunea Europeană. „80% dintre refugiaţi nu au niciun fel de calificare. O parte tot mai mare dintre ei sunt analfabeţi”, spune vicecancelarul german Sigmar Gabriel.
Politica „mânii întinse” duse de cancelarul Angela Merkel
Oficialul german mai spune că foarte mulţi tineri care vin în Germania cu valul de refugiaţi nu au niciun tip de pregătire profesională şi nici nu vor să aibă. “Trebuie să fim realişti şi să vedem cu ce provocare avem de-a face fiindcă ne va fi mai uşor să rezolvăm problema”, a subliniat vicecancelarul citat de digi24.ro.
Refugiaţii nu sunt atât de educaţi precum se credea şi nici atât de dornici de muncă, spune vicecancelarul. Doar că anul trecut Germania a primit un milion dintre ei. Ce e de făcut? Se caută soluţii la Davos, dar integrarea refugiaţilor nu e o sarcină uşoară. Deja se vorbeşte mult despre eşec – eşecul de a proteja Schengen, eşecul de a a-i forma profesional, eşecul de a-i integra în societate. Şi nu e vorba de bani – Germania poate eşua, deşi se estimează că va plăti pe criza refugiaţilor undeva la 20 de miliarde de euro doar până la finele acestui an. E vorba de soluţii practice, care poate vor veni, totuși, fiindcă deja discuţia despre refugiaţi începe să fie mai sinceră. Doar că Europa mai are și-o altă problemă: timpul.
“Afluxul record de refugiaţi în Germania reprezintă o şansă”, spunea cancelarul Angela Merkel în mesajul adresat poporului german în noaptea de Anul Nou. “Sunt convinsă de acest lucru: dacă este înţeleasă corect, marea sarcină actuală care constă în a primi şi integra atâţia oameni reprezintă o şansă pentru mâine”, explica Merkel.
Teoretic, venirea a peste 1,5 milioane de persoane refugiate în Germania (din 2012) ar putea fi soluţia la sutele de mii de locuri de muncă vacante în cea mai mare economie din Uniunea Europeană. Practic, lucrurile sunt aşa cum le-a prezentat pe şleau vicecancelarul Sigmar Gabriel.
Înainte ca oficialul german să spună lucrurilor pe nume, AFP realizasse o aprofundată analiză a obstacolului major pe care îl constituie slaba (sau inexistenta) calificarea profesională a refugiaţilor sau migranţilor economici.
“Refugiaţii nu cunosc însă sistemul de ucenicie”, principala cale de intrare în viaţa activă, favorizată de aproape toţi angajatorii germani, de la brutării la multinaţionale, explică Meike Al-Habash, responsabilă cu formarea profesională la Camera de Comerţ şi Industrie din Berlin.
În timp ce dezbaterea naţională privind integrarea migranţilor se inflamează, aruncând o umbră asupra politicii mânii întinse duse de cancelarul Angela Merkel, camerele de comerţ şi industrie, precum şi agenţiile pentru locuri de muncă îşi înmulţesc iniţiativele de sensibilizare a refugiaţilor de vârstă activă în legătură cu necesitatea unei calificări, pe o piaţă de muncă foarte atentă la instruire şi diplome.
“În numeroase cazuri însă, migranţii au alte priorităţi” decât de a urma cursuri de formare, regretă Jürgen Wursthorn, purtător de cuvânt al Agenţiei federale pentru locuri de muncă din Nürnberg. “Nu sunt puţine cazurile în care tinerii sosesc în Germania închipuindu-şi că vor câştiga rapid bani pentru a-i trimite familiilor lor, fără a-i mai aminti pe cei care trebuie să le restituie datorii uriaşe traficanţilor”, explică oficialul german. Aceştia aleg adesea o meserie fără calificare care le va asigura o sursă imediată de venituri, în loc să urmeze o ucenicie, constrângătoare şi prost remunerată.
“Cei care aleg această soluţie facilă îşi fac iluzii”, consideră Conrad Skerutsch, directorul FRAP (agenţia pentru dezvoltarea pieţei muncii) din Frankfurt, estimând că ‘doar între 5 şi 10% dintre solicitanţii de azil au un nivel de instruire suficient pentru a se insera pe piaţa muncii în anul următor sosirii lor în Germania.
Chiar şi pentru tinerii refugiaţi, adesea “extrem de motivaţi”, care urmează o ucenicie concomitent cu cursuri teoretice, drumul este presărat cu obstacole, arată Wursthorn.
“În jur de 50% dintre refugiaţii noştri care urmează o ucenicie abandonează cursurile pe parcurs”, afirmă Rudolf Baier, purtător de cuvânt al Camerei micii industrii (HWK) din München.
Această rată de eşec rămâne de două ori mai ridicată decât media, dar este în recul net de când HWK a înfiinţat în septembrie două posturi de asistenţi şi cursuri specifice pentru a-i sprijini pe tinerii migranţi pe perioada cursurilor.
Principalul obstacol în calea reuşitei rămâne totuşi limba, “pentru mulţi dintre ei, examenele scrise fiind prea dificile”, din cauza stăpânirii insuficiente a germanei, susţine Baier.
Situaţia este însă şi mai complicată pentru migranţii mai vârstnici. În pofida experienţei profesionale anterioare, mulţi “nu au nicio calificare, niciun certificat”, riscând să se găsească în şomaj (de altfel, ca şi 20% dintre persoanele active fără calificare din Germania), afirmă Achim Dercks, director adjunct al Federaţiei Camerelor de Comerţ şi Industrie (DIHK).
Un studiu realizat în 2014 de Agenţia federală pentru Migranţi şi Refugiaţi (BAMF), dat publicităţii luni, susţine această afirmaţie: din cei 2.800 de solicitanţi de azil cuprinşi în studiu, sosiţi toţi în Germania între 2007 şi 2012, numai 37% aveau un loc de muncă în momentul anchetei, iar 23% primeau alocaţie de şomaj. (Studiu AFP, preluat de Agerpres)