Sari la conținut

”Ce să fac în România, acolo mor de foame. Aici, și dacă nu muncesc, ăștia tot ne dă bani”

26/10/2017 11:46 - ACTUALIZAT 28/04/2020 21:18

Deutsche Welle relatează într-un reportaj realizat în Duisburg neajunsurile create de prezența a circa 13.000 de romi din România și Bulgaria în orașul german. În timp ce romii sunt criticați chiar și de comunitatea turcă pentru că ”pur și simplu distrug cartierul”, romii se se plâng că sunt discriminați de autorități și de turci. Cu toate acestea, mulți preferă să rămână în oraș și să trăiască din ajutoare sociale.

Numărul mare de romi instalaţi la Duisburg pune oraşul în faţa unor mari încercări. Celor aproximativ 13.000 de romi din România şi Bulgaria li se adaugă şi refugiaţii veniţi în ultimii doi ani.

La Duisburg, în cartierul Marxloh, realitatea este de așa natură încât nu poate fi povestită nici prin lentilele corectitudinii politice, nici utilizând șabloanele bine cunoscute despre romi. Acest lucru a devenit evident atât în timpul discuțiilor pe care le-am avut cu mulți romi din România, cât și în dialogul cu autoritățile locale.

Acestea din urmă, fără a nega problemele de la fața locului, manifestă un optimism care cu siguranță ar fi molipsitor în alte conjuncturi. ”Dacă vă plimbați un pic prin cartier o să observați că situația nu-i chiar așa de rea precum este oglindită în presă”, ne-a spus doamna Edeltraud Klabuhn de la Societatea pentru Dezvoltare din Duisburg, al cărei birou se află chiar în mijlocul cartierului Marxloh, descris deseori drept Bronx-ul din Duisburg.

În ultimii ani, presa germană a relatat că la Maxloh te împiedici de munți de gunoaie prin care mișună nestingheriți șobolanii și că tensiunile sociale au atins cote alarmante. Este drept, când am ajuns prima oară în Marxloh ne-au frapat aspectul neîngrijit al multor clădiri, curţile în care zac saci ticsiţi cu gunoaie și, în general, peisajul stradal, dominat de rable cu numere de înmatriculare românești și bulgărești.

Pe unele străzi – nu multe, dar suficiente pentru a-ţi atrage atenţia – sărăcia este palpabilă. Mulţi copii de romi cu haine ponosite se zbenguie în picioarele goale pe stradă, transformă te miri ce într-o jucărie, ţipă, se înjură, uneori îţi zâmbesc, alteori te întreabă cine eşti şi ce doreşti. Surprinzător, unii vorbesc foarte bine limba germană, deşi nu s-au stabilit la Duisburg cu mult timp în urmă.

Se pot vedea și gunoaie aruncate anapoda, pe stradă, în parcări, aproape de locurile de joacă. Însă, pentru conformitate, această imagine dezolantă poate fi întâlnită în numeroase cartiere ale orașelor germane – nu doar la Duisburg. Ceea ce nu face situația mai agreabilă, desigur.

”Ăștia măcar ne dă bani”

Nu a durat mult până am întâlnit primii romi din România. Adi, un bărbat zdravăn, masiv, în putere cum se spune, dar care a refuzat categoric și amenințător să fie fotografiat, filmat sau înregistrat în vreun alt fel, a spus din capul locului: ”Eu sunt țigan adevărat, mă-nțelegi? Așa să zici acolo la ziar sau ce zici că e”.

A vorbit mult, plângându-se de condițiile mizere în care locuiește. Spune că deși ar fi plătit la timp chiria și dările adiacente, a rămas fără apă caldă. Proprietarul, un cetățean arab, nu este interesat de remedierea problemei. ”Țiganii români sunt discriminați aici. Ăia bulgari mai puțin. Când aud ăștia de români parcă îi lovește ceva. Să n-audă de noi”, spune Adi.

Citiți continuarea reportajului AICI