Fabrica textilă Damino cu 120 de ani de istorie se închide definitiv. Puțini dintre cei care s-au așezat vreodată pe un scaun de tren sau de avion au știut că tapițeria de sub ei putea veni dintr-un orășel din Saxonia, din atelierele unei fabrici fondate în jurul anului 1900. Damino a început ca un mic atelier textil, înființat de Christian David Wäntig în Großschönau (districtul Görlitz), și a crescut deceniu după deceniu până a devenit un nume respectat în industria textilă europeană — damasc, fețe de masă, tapițerii pentru trenuri și avioane, produse care au ajuns în toată lumea.
Fabrica textilă Damino cu 120 de ani de istorie se închide definitiv
În 2025, cu 115 angajați încă la locul de muncă, compania a intrat în insolvență în regim de autoadministrare — un prim semnal grav, dar nu fatal. O salvare părea posibilă, un investitor se arătase interesat, negocierile avansaseră, avansul fusese virat. Și totuși, în iunie 2026, Damino va închide definitiv. Cei 81 de angajați rămași și-au primit deja înștiințările de concediere, iar o fabrică cu 120 de ani de tradiție intră în istorie.
Salvarea care n-a mai venit
Ceea ce părea un final fericit s-a transformat rapid într-un nou dezastru. Investitorul identificat în procesul de reorganizare provenea din Uzbekistan și semnase deja un contract de achiziție. Avansul din prețul de cumpărare fusese transferat conform înțelegerii, iar conducerea companiei avusese, după propriile declarații, „toate motivele să fie optimistă”. Numai că restul banilor n-au mai ajuns niciodată.
Vezi și: Lanțul german de magazine a fost lichidat: 1.000 de angajați concediați
Cabinetul de avocatură Schultze & Braun, al cărui reprezentant fusese desemnat administrator judiciar, a explicat că tranzacțiile valutare în Republica Uzbekistan sunt supravegheate centralizat de bănci care pot bloca sau amâna transferurile de capital fără termene clare. Avocatul Rüdiger Bauch a confirmat că investitorul „nu poate vira în viitorul previzibil suma integrală convenită contractual, în euro, în Germania”. Comitetul creditorilor a luat act și a aprobat lichidarea stocurilor rămase, după care activitatea va fi oprită complet, scrie Merkur.de.
Șocul a fost resimțit imediat și la nivelul administrației locale. Frank Peuker, primarul comunei Großschönau, a declarat pentru MDR că „am fost complet luați prin surprindere de această veste”, adăugând că situația i se pare greu de înțeles în condițiile în care investitorul efectuase deja o plată în avans și achiziționase între timp un alt brand tradițional din Aue.
„Nu vreau să judec, dar nu sună tocmai logic”, a spus Peuker. Directorul de restructurare Dirk Eichelbaum a recunoscut că decizia de a închide fabrica este „extrem de descurajantă pentru toți cei implicați, după aproape un an de reorganizare și eforturi pentru un viitor viabil al producției de damasc în Lusația Superioară.” O echipă restrânsă va mai finaliza comenzile restante, după care utilajele se vor opri pentru totdeauna — și odată cu ele, o pagină dintr-o tradiție meșteșugărească pe care Europa o pierde tot mai mult.