Şase din zece pacienţi din Bucureşti au primit cel puţin o dată un diagnostic greşit sau un tratament neadecvat. Cel puţin aşa arată un studiu realizat de o clinică din Capitală. Potrivit raportului, cele mai multe diagnostice greşite au fost primite de pacienţi pentru afecţiuni oncologice (29,7%), ginecologice (13,5%), neurologice (13,5%), endocrinologice (10,8%) şi cardioligice (8,1%).
Iar rezultatele acestei cercetări vin la scurtă vreme de la anunţul revoltător al autorităţilor din Slobozia care susţin că anul trecut, la Spitalul Judeţean de Urgenţă din municipiu 30% dintre diagnostice au fost eronate. „Secţiile unde a fost înregistrat cel mai scăzut grad de concordanţă între diagnostice sunt Medicină Internă, Neurologie, Obstetrică-Ginecologie şi Gastroenterologie”, se arată într-un document intern al unităţii medicale.
„La fel ca în cazul infecţiilor nozocomicale, nici numărul de diagnosticări greşite nu este real pentru că nimeni nu se încarcă cu o astfel de raportare”, atrage atenţia Cezar Irimia, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer (FABC). Acesta a explicat că în condiţiile în care raportarea pentru infecţii nozocomiale este atât de jenantă încât la un moment dat România avea o situaţie mai bună decât Germania, există toate premisele pentru a nu considera raportările scăzute de diagnosticări greşite ca fiind în concordanţă cu realitatea din spitale. Referitor la acest fenomen de diminuare a numărului real al celor prost diagnosticaţi, fostul preşedinte al Colegiului Medicilor, Vasile Astărăstoae, spunea că astfel de erori sunt rar raportate. „Ne confruntăm cu o subraportare. La noi, rata de erori nu depăşeşte 2%, faţă de străinătate, unde ajunge la 16%. Medicii evită să vorbească, de teama repercursiunilor”, sublinia Vasile Astărăstoae pentru Adevărul. Nu doar erorile medicilor sunt de vină, ci şi infrastructura generală a sistemului, a mai observat Cezar Irimia. „Pe lângă erorile medicilor, sistemul este de vină şi pentru că investigaţiile nu sunt făcute la timp, nu există analize de laborator care să fie făcute la timp, iar tratamentele ar trebui date pacienţilor în momentul în care ei sunt eligibili pentru tratamentul respectiv. Cu alte cuvinte, sunt mai multe probleme care pot fi luate în considerare atunci când vorbim de aspectul diagnosticărilor greşite”, a mai precizat preşedintele FABC.
Avocatul Adrian Cuculis susţine că diagnosticarea eronată intră în sfera malpraxisului. „Dar, din păcate, în România , nu există o lege a malpraxisului, iar acest lucru se vede. Sistemul este lent şi neperformanat. Cauzele de malpraxis se soluţionează greu în cadrul DSP unde funcţionează comisia de malpraxis, iar pacienţii păgubiţi sau rudele lor, ajung tot în instanţă unde solicită efectuarea de expertize”, a spus avocatul.