Modestia, puterea şi curajul îl caracterizează pe Cristian. Un om blând și corect care respectă oamenii, nu-i agasează cu pretenţiile sale, nu-i chinuie dându-şi importanţă, nu-i înlătură dacă sunt nerecunoscători ci construiește împreună cu ei o cale către un viitor mai bun. Într-un interviu pentru Gazeta Românească a acceptat să ne vorbească despre el, cariera și proiectele sale.
Spune-ne câteva lucruri despre tine.
Mă numesc Cristian Șarpe, sunt originar din Craiova și locuiesc în Germania din anul 2000. În țară am lucrat în invățământ, ca asistent și lector la Universitatea din Craiova, la Departamentul de Fizică. În prezent lucrez în cercetare la Universitatea din Kassel.
Care au fost motivele pentru care ai decis să pleci din România?
Decizia de a pleca din țară a fost dificilă și desigur, au fost multe motive care s-au adunat în timp: situația financiară în momentul plecării, provocarea profesională (ca cercetător voiam să îmi îndeplinesc visul de a lucra pe tematici de vârf, cu echipamente performanțe), situația socială și politică în anul 2000. De asemenea, în cei 8 ani în care am lucrat în România am avut des impresia că meritele profesionale și eforturile depuse nu-mi erau suficient de mult apreciate la locul de muncă și în societate.
Care au fost problemele cu care te-ai confruntat?
Acomodarea în Germania a fost dificilă și nici după atâția ani nu pot spune că-i completă. Problemele cu care m-am confruntat au fost în principal date de necunoașterea limbii germane și cunoașterea la un nivel nesatisfăcător a limbii engleze. În schimb, m-am acomodat foarte repede la locul de muncă, fiind foarte bine pregătit profesional.
De ce ai ales să studiezi fizică? Care au fost împrejurările?
Am studiat fizică pentru că mi-au plăcut științele exacte încă din perioada școlii generale. În perioada liceului am participat la trei Olimpiade Naționale la fizică, am luat și ceva premii, deci alegerea profesiei a fost pentru mine foarte ușor de luat.
Ce satisfacții ai?
Satisfacțiile profesionale au venit încă din primii ani în care am lucrat ca asistent la Universitatea din Craiova. Am inițiat sau am îmbunătățit mai multe laboratoare didactice și mi-am început activitatea de cercetare științifică în domeniul cristalelor lichide. M-a ajutat foarte mult și experiența căpătată în Franța, unde mi-am făcut lucrarea de diplomă în cadrul unui program de mobilități studențesti. Mi-am susținut teza de doctorat la Universitatea Politehnică din Bucureșți cu rezultate obținute în condiții grele de finanțare, cu dotări precare în laborator. Multe echipamente de care aveam nevoie mi le-am cumpărat din salariu sau a trebuit să mi le construiesc singur. Ca o parte bună a acelei perioade este faptul că mi-am dezvoltat mult imaginația tehnică și capacitatea de a improviza. În prezent lucrez într-un grup de cercetare puternic, în domeniul laserelor cu pulsuri ultrascurte. Sunt autor principal sau coautor la un număr de peste 50 de lucrări științifice și brevete.
Ce legătură ai cu România și comunitatea românească?
Am ținut mereu legătura cu foștii colegi de la Deparetamentul de Fizică al Universității din Craiova, unde din 2016 sunt cercetător onorific asociat. Prin intermediul programului de mobilități Erasmus+ merg anual la Craiova unde susțin cursuri și prezentări practice pentru studenți și pentru elevii de la câteva licee craiovene. Tot în cadrul acestui program coordonez studenții craioveni care vin la Universitatea din Kassel la studiu sau pentru efectuarea lucrărilor de licență sau de master.
Din păcate diferențele dintre studenții nemți și cei români sunt mari și se recuperează greu, cu eforturi mari din partea lor, pe parcursul mai multor semestre. Am coordonat în ultimii ani nouă studenți români, iar cunoștințele pe care ei le-au acumulat în cadrul acestor stagii reprezintă un motiv suplimentar de satisfacție. Doi dintre ei lucrează deja pe Platforma de la Măgurele, studentul căruia i-am coordonat anul trecut lucrarea de licență a fost admis pe prima poziție la Universitatea din Bucureșți la un master în domeniul laserelor, iar alți doi studenți sunt doctoranzi la Craiova și la Kassel.
Cred că o prioritate a României ar trebui să fie modernizarea sistemului educațional, în ideea de a fi axat pe compentențe practice, aplicative. Spun acest lucru facând comparația între abilitățile tehnice ale studenților nemți și cei români. Gândind retrospectiv, la formarea mea că fizician experimentalist cred că cel mai mult a contribuit faptul că în școală generală, undeva într-un sat prăfuit al Olteniei, am avut dascăli de excepție, care mi-au dezvoltat pasiunea pentru cunoaștere îmbinând predarea noțiunilor teoretice cu lucrările practice. Același lucru îl văd și în Germania, unde elevii efectuează foarte multe lucrări de laborator; în studiul fizicii, acest lucru este extrem de important. Îmi propun că în următorii ani, împreună cu colegi și studenți de la Departamentul de Fizică de la Craiova, să efectuăm o serie de prezentări în licee craiovene, cu experimente ce se pot face la clasă cu investiții foarte mici.
Ce planuri de viitor ai?
Doresc că în viitorul apropiat să obțin abilitarea științifică la Universitatea din Craiova, să inițiez proiecte de cercetare comune cu grupul de la Kassel, iar în plan ceva mai îndepărtat, dacă situația din țară se va schimbă, poate chiar să mă înapoiez definitiv.
Cum ai defini succesul?
Cred că succesul stă în împlinirea într-o măsură suficient de mare a viselor din tinerețe și folosirea cât mai eficientă a cunoștințelor și a experienței dobândite.
Ce pasiuni ai?
Îmi place să fac excursii, sunt pasionat de fotografia de peisaj. Fotografia și munca mea de fizician se completează reciproc. Îmi mai place să cânt la chitară, dar am mai puțîn talent decât în fotografie.
Ce ai schimba în lume?
Cred că ar trebui să se micșorez diferențele mari dintre bogați și săraci. Mi-aș dori sisteme de educație mai eficiente, de care să beneficieze cât mai mulți copii.
Ce te motivează?
Lucrez mult pe baza motivației interne. Îmi place să îmi îndeplinesc visele, chiar dacă uneori trebuie să lupt cu morile de vânt.
Cu ce crezi că te diferențiezi de alți români din diaspora?
Nu știu dacă-s cu mult diferit de alți români din diaspora. Am cunoscut mulți români care gândesc la fel că mine. Că să răspund totuși la întrebare, cred că sunt mai legat de țară (nu mi-am luat cetățenia germană deși aș fi putut face acest lucru de mulți ani) și cred că încă nu m-am împăcat cu ideea că a trebuit să emigrez.
Ce ai recomandă tinerilor români? Zi-mi ceva care să-i inspire!
Tinerilor români le-aș recomandă să învețe cât mai bine, să se pregătească pentru viață. Să fie autodidacți și flexibili pentru a-și putea găși ușor de lucru și un rost în societate. De asemenea, să învețe cel puțîn o limbă străînă. Iar având în vedere gradul de nepăsare și apatie pe care l-am văzut la mulți dintre studenții cu care am lucrat în ultimii ani, le-aș mai recomandă să se implice și în politică, pentru că totul depinde de asta; absolut tot, de la sistemul educațional până la autostrăzi și infrastructură. Dacă vrem politicieni corecți, trebuie că oamenii corecți și bine pregățiți să se implice, să fie activi. Eu nu aș fi plecat din țară dacă situația era altă, dacă pe lângă elanul specific vârstei de atunci aș fi avut speranța de mai bine în țară mea. Și i-aș mai sfătui să încerce să fie mereu ei înșiși, să nu se lase influențați de modele false.
Ce ar trebui să se schimbe pentru a te întoarce în țară?
Direcția în care se îndreaptă România. E un drum lung, sunt decalaje mari de recuperat făță de alte țări (am vizitat recent Cehia și am rămas uimit de diferențele imense dintre două țări din fostul lagăr socialist), dar măcar direcția de mers să fie cea bună.
Doina Butnaru