«Doamna ne-a dat afară din birou, ne-a jignit spunându-ne că suntem nişte câini români şi nişte viermi care sugem banii dânsei.» Dezvăluiri șocante ale unui patrobn român despre cum a fost tratat de reprezentanta unei mari firme din Duisburg cu care a avut un contract, dar care nu a plătit lucrările.
În urmă cu câteva zile, Westdeutsche Allgemeine Zeitung (WAZ) a publicat un material despre muncitorii români de pe șantierul naval din Meiderich – Duisburg, în bazinul Ruhr (landul Renania de Nord-Westfalia), care nu au fost plătiți de luni de zile.
Muncitorii care așteaptă banii, împreună cu patronii români (în spate, pe ultimul rând)
O echipă de muncitori de la o firmă românească a lucrat la reparația unei nave la șantierul naval al firmei Neue Triton GmbH din Duisburg. Nu au fost plătiți și supraviețuiesc cu cinci euro pe zi, cât le dă patronul să supraviețuiască.
WAZ afirmă că patronul firmei ”Răzvan B.B. Construct s.r.l.” din București, pe nume Gică Berdilă, i-a dus la Meiderich pe oameni pentru a repara o navă în șantierul naval Neue Triton, dar de jumătate de an oamenii nu au fost plătiți.
«Nu avem bani pentru mâncare» – Muncitorii români de pe șantierul naval din Duisburg, neplătiți de luni de zile
Disputa cu șantierul naval Triton este făcută de Berdilă pe spatele oamenilor săi, afirmă WAZ. Berdilă spune că Triton trebuie să îi mai achite 80.000 de euro, mai scrie WAZ. Dar conducerea șantierului susține că au fost facturate ore nelucrate și a reclamat la poliție că este vorba de o fraudă.
Petronella Jacobs, reprezentanta Neue Triton spune că facturile prezentate de subcontractorul român erau fanteziste. Clarificarea se va face în justiție. „Nu avem bani pentru mâncare și nu ne putem întoarce în România.”, spun muncitorii, care s-au adresat sindicatului IG Metall Duisburg
„Ne-a dat afară din birou, ne-a jignit spunându-ne că suntem nişte câini români şi nişte viermi care sugem banii dânsei.”
Replica firmei românești
Din 30 aprilie, muncitorii neplătiți nu au mai fost primiți pe șantier. Au rămas fără bani și sunt disperați. Proprietarul firmei românești, Gică Berdilă, ne-a trimis la redacție un rezumat al evenimentelor, din punctul său de vedere, din care rezultă că vina ar aparține firmei germane. Povestirea are detalii șocante, despre cum au fost tratați românii de reprezentanta firmei germane.
Iată cele mai importante declarații ale lui Gică Berdilă, administrator ”Razvan B.B. Construct”:
«În urma contractului de colaborare, semnat în luna Februarie a anului 2013, ne-am deplasat împreună cu 15 muncitori la Duisburg unde în data de 4 Februarie 2013 am început lucrările de reparaţii la nave în incinta şantierului naval Neue Triton GmbH. Încă de la primul transfer pe care urma să-l efectueze reprezentanta şantierului naval, doamna Petronella Jacobs, am avut probleme, aceasta întârziind mult peste datele contractuale şi au început discuţiile.
După lungi discuţii purtate timp de câteva zile am reuşit să primim banii şi verbal ne-a promis şi ne-a garantat că nu se va mai întâmpla. Am continuat lucrul în cadrul şantierului până aproape de sfârşitul anului 2013, în Decembrie când, la cererea doamnei Petronella Jacobs, m-am deplasat la şantier pentru a semna contractul nou pentru anul 2014. Am aşteptat 35 de zile până când doamna a decis să semneze contractul, motivând întârzierea prin faptul că nu are bani să plătească factura pentru luna Decembrie, iar noi nu vroiam să lucrăm din nou fără bani.
Între timp mi-a propus să lucrăm în continuare că va avea timp să semneze contractual însă noi am refuzat să lucrăm fără contractul nou. Abia în momentul când i-am spus că vom întrerupe lucrul, contractul îmi permitea acest lucru, şi vom pleca acasă cu muncitorii, m-a chemat în dată de 21 Ianuarie 2014 şi am semnat împreună contractul. Ţin să menţionez că acel contract a fost cerut de însăşi doamna Petronella, noi semnându-l şi trimițându-i-l dânsei în timp util, mai exact cu o lună înainte.
Imediat, în luna Ianuarie şi Februarie, prin dispoziţia doamnei Petronella au început să taie ore efectuate de către muncitori şi din facturi. »
În continuare, administratorul Berdilă spune că au început întârzieri la plata facturilor, societatea fiind pusă în imposibilitatea de plată a contribuțiilor către Ministerul Muncii şi Oficiul de Finanţe.
Muncitorii de pe șantierele navale nu au viață ușoară
Din martie 2014, muncitorii au muncit și la alte nave, dar doamna Petronella, «în loc să ne transfere banii pentru orele lucrate, ne-a trimis trei penalităţi în valoare de 25.000,00 Euro.»
A urmat o altă penalizare, de 30.000 de euro. Din ce motive? «A motivat că muncitorii noştri sunt puturoşi, merg încet prin şantier şi nu fac treabă bună.»
Firma românească a anunțat rezilierea contractului, cerând banii pe munca efectuată. Șantierul a refuzat să mai plătească. Iată ce a urmat:
«În tot acest timp, societatea noastră a plătit salariile din surse proprii, lucru care, din nou, a afectat bugetul societăţii deoarece nu a realizat nici un venit din colaborarea cu şantierul condus de doamna Petronella. În luna Septembrie 2014, după o lungă negociere, plină de promisiuni din partea doamnei Petronella, am început o nouă lucrare, cu întârziere, deoarece până la data de 15 Septembrie 2014 nu s-au pus la dispoziţie schelele necesare pentru începerea lucrărilor la nava M/T Frederick Ruickter. Pentru această lucrare, pentru care la început ne-au fost oferite 13.500 ore, s-a ajuns, după fiecare săptămână de negociere, la 10.500 ore. Pentru aceste lucrări noi nu am semnat nici un contract adiţional.»
Românii au lucrat până în 29 aprilie 2015, «moment în care, având în vedere nenumăratele cereri din partea societăţii noastre către domna Petronella în care o rugam să ne plătească orele efectuate de către muncitorii noştri pentru lunile Ianuarie, Februarie şi Martie integral, am decis să mă deplasez pe şantier împreună cu fiul meu, la invitaţia domnului Julian Jacobs.»
«Câini români» și «viermi»
Urmează o parte halucinantă a povestirii. Iată cum s-a comportat firma germană cu românii, potriovit lui Gică Berdilă:
«M-am prezentat la data de 29 aprilie 2015 în biroul doamnei Petronella unde, după câteva minute de discuţii, doamna a început din nou cu promisiuni, promisiuni pe care le-am refuzat. Văzând asta, doamna ne-a dat afară din birou, ne-a jignit spunându-ne că suntem nişte câini români şi nişte viermi care sugem banii dânsei.
Am mers la muncitori, le-am transmis şi am căzut de acord să încetăm lucrul până în momentul în care vom primi salariile la zi, iar apoi vom pleca spre România.
A doua zi, doamna Petronella a hotărât să ne dea afară din şantier, unde locuiam împreună cu fiul meu iar după data de 4 mai 2015 doamna a început să ne ameninţe cu poliţia atât pe noi cât şi pe muncitorii noştri. Încercând să luăm din nou legătura cu doamna Petronella ne-am deplasat în ziua de 4 mai 2015 la şantier unde am găsit poarta încuiată şi un muncitor polonez care ne-a transmis că doamna nu ne permite să intrăm pe şantier.
Menţionez că mai aveam de luat de pe şantier documentele firmei, arhiva documentelor pentru muncitori şi alte obiecte personale. Am cerut ajutorul organelor de poliţie, s-a prezentat un echipaj format din două doamne. Nici de această dată, mie şi fiului meu ca reprezentanţi ai societăţii, nu ni s-a permis să intrăm împreună cu doamnele de la poliţie.
Au intrat pe şantier doamnele de la poliţie şi s-au întors după 25 de minute spunându-ne că nu mai avem voie să ne apropiem de poartă şantierului şi că trebuie să plecăm imediat în România, ceea ce mi s-a părut aberant şi am plecat astfel la poliţia centrală din Duisburg unde am depus o plângere la care, nici până în ziua de astăzi nu am primit nici un răspuns, că de altfel nici de la poliţia Zoll.
Am mai încercat împreună cu un cetatea român, şi un domn avocat pensionar care s-a oferit să ne ajute dar, din păcate, atunci când am ajuns în holul biroului doamnei Petronella, ne-a tratat la fel, ne-a jignit şi ne-a dat afară împreună cu cei doi domni care vroiau să ne ajute.
Societatea noastră, împreună cu muncitorii de aici din Duisburg cât şi cei care au plecat în ţară, nu dorim decât să se facă dreptate şi să ne recuperăm banii munciţi.»
ȘANTIERELE FOAMEI: 68 de cenți la oră, salariu de muncitor român la München
Oare ce ar spune muncitorii germani dacă ar fi tratați așa?
21 de muncitori păcăliți
În final, Gică Berdilă ne-a explicat cum i-a trata pe muncitori:
«Pentru mine, că angajator, muncitorii au fost şi sunt prioritari. Înainte de toate eu pun înainte situaţia muncitorilor şi abia apoi a societăţii. Tocmai de aceea am fost primul care am luat hotărârea să merg la Poliţie, Sindicat, Poliţia Zoll, am făcut apel la autorităţi, ambasade, consulat, şi chiar şi dumneavoastră v-am trimis o scrisoare.
Am plătit muncitorilor alocaţia de hrană până la 20 Mai, alocaţie care este inclusă în contractul de muncă, am plătit biletele de transport (autocar, avion) celorlalţi muncitori în număr de 16. În ziarul german scrie că sunt numai 5 muncitori, ceea ce nu ete adevărat, în total suntem 21, care, nemaiavând posibilitate financiară au rămas lângă mine la cererea expresă a Sindicatului german.
Atunci când am fost anunţat de către Ambasada romană de la Berlin, de către doamna Constanța Georgescu căreia pe această cale îi mulţumesc foarte foarte mult, am angajat doi avocaţi care deja au început să lucreze pentru cazul nostru.
Eu nu am obligat nici un muncitor să rămână, eu am spus clar că nu plec din Germania până nu obţin banii de la doamna Petronella, această femeie care în decursul lunilor Ianuarie, Februarie, Martie şi Aprilie nu recunoastre că muncitorii au lucrat în şantierul ei. Vă întreb, cum poate minţi aşa de grosolan, când ea personal mi-a trimis propuneri de colaborare, mi-a propus să lucrăm în continuare cu o firmă nouă şi mi-a cerut în permanent muncitori, muncitori pentru care avem pontaje primite de la ea. (…)
Suma datorată nu este de 80.000 de Euro, ci de 169.547,00 Euro pentru care cred că nu sunt considerat nebun, vreau banii muncitorilor, ai societăţii şi vreau să uit pentru totdeauna de acest şantier naval.»
Sorin Cehan