În mai puțin de zece ani, banii ar putea să-și piardă o mare parte din importanța pe care o au astăzi. Este una dintre cele mai radicale afirmații făcute recent de cel mai bogat om al planetei, care susține că dezvoltarea inteligenței artificiale și a roboților ar putea duce economia mondială într-o zonă în care bunurile și serviciile vor fi produse într-o asemenea abundență încât banii nu vor mai avea aceeași utilitate.
“Banii nu vor mai conta în 2036”
Declarația a fost făcută într-un interviu de aproximativ 85 de minute acordat pe 23 iulie 2026 redactorului-șef al The Economist, Zanny Minton Beddoes, într-o discuție înregistrată la Gigafactory Tesla. Musk nu vorbește însă despre o simplă evoluție tehnologică, ci despre o transformare care ar putea afecta direct munca, salariile, prețurile și modul în care oamenii își asigură veniturile. În viziunea sa, problema viitorului nu ar fi inflația, ci exact opusul ei: deflația.Dar între o lume în care roboții produc aproape totul și una în care banii devin cu adevărat inutili există câteva obstacole uriașe.
Punctul de plecare al lui Musk este ideea de abundență. El susține că inteligența artificială ar putea depăși inteligența umană totală în aproximativ cinci ani, adică în jurul anului 2031. La câțiva ani după acest moment, spune el, costurile de producție pentru aproape toate lucrurile ar putea scădea dramatic.
În scenariul descris de miliardar, roboții și sistemele de inteligență artificială ar ajunge să preia o mare parte din munca fizică și intelectuală, producând bunuri și servicii cu costuri marginale apropiate de zero. Dacă lucrurile necesare vieții ar putea fi produse aproape nelimitat, raritatea lor – motivul pentru care banii au astăzi valoare și funcție de repartizare – s-ar diminua considerabil.
O economie în care deflația devine problema principală
Musk consideră că, într-o asemenea lume, principala problemă economică nu ar mai fi creșterea prețurilor, ci scăderea lor. Dacă producția crește mult mai repede decât cantitatea de bani aflată în circulație, puterea de cumpărare a banilor ar crește, iar prețurile ar coborî.
Citiți și: A salvat inteligența artificială viețile a cinci oameni? Clădire evacuată, mai mulți locatari au ajuns la spital
Un astfel de fenomen nu este complet necunoscut. În anumite domenii, progresul tehnologic a făcut deja ca unele produse să devină mai ieftine în termeni reali, în timp ce performanțele lor au crescut. Electronicele și panourile solare sunt exemplele invocate în sursă. Problema apare atunci când acest mecanism este extins la întreaga economie.
Nu toate lucrurile pot fi produse la infinit de roboți
Există bunuri pentru care automatizarea nu poate elimina pur și simplu problema rarității. Terenurile din marile orașe, energia, anumite materii prime, timpul și atenția oamenilor sau bunurile de statut rămân limitate, indiferent cât de performantă devine inteligența artificială.
Asta înseamnă că o economie ar putea avea, în același timp, produse fabricate în serie care se ieftinesc și bunuri rare care devin tot mai scumpe. Sursa oferă o comparație simplă: prețul televizoarelor a scăzut de-a lungul deceniilor, în timp ce locuințele din marile orașe s-au scumpit. Prin urmare, automatizarea nu ar elimina automat toate formele de inflație.
„Venit universal ridicat”, soluția propusă de Musk
În timpul interviului, Zanny Minton Beddoes l-a întrebat pe Musk cum ar putea oamenii să aibă acces la bunuri într-o astfel de perioadă de tranziție. Răspunsul său a fost ideea unui „venit universal ridicat”, pe care miliardarul îl diferențiază de conceptul de venit universal de bază.
În interpretarea sa, venitul universal de bază ar reprezenta doar un nivel minim necesar pentru existență. În schimb, „venitul universal ridicat” ar presupune un nivel larg de prosperitate garantat tuturor datorită productivității uriașe a mașinilor. Declarația rămâne însă fără răspunsuri concrete la întrebările esențiale: cine deține roboții, cine controlează modelele de inteligență artificială și cine decide cum este împărțită bogăția produsă de acestea?
Aici apare una dintre cele mai importante vulnerabilități ale scenariului. Dacă infrastructura capabilă să producă această abundență va fi concentrată în mâinile unui număr mic de companii, accesul oamenilor la prosperitate va depinde în mare măsură de cei care controlează tehnologia.
Situația este cu atât mai interesantă cu cât Musk însuși investește masiv în dezvoltarea unor astfel de tehnologii. Compania sa din domeniul inteligenței artificiale, xAI, dezvoltă modele și agenți autonomi concepuți să îndeplinească sarcini în locul oamenilor. Astfel, omul care vorbește despre sfârșitul muncii tradiționale este și unul dintre antreprenorii care construiesc instrumentele capabile să accelereze această transformare.
Criticii avertizează: abundența nu înseamnă automat prosperitate pentru toți
Scenariul lui Musk a fost primit cu scepticism de unii observatori. Investitorul Vinod Khosla, cunoscut pentru poziția sa favorabilă dezvoltării inteligenței artificiale, a avertizat că aceeași lume a abundenței ar putea deveni mai degrabă o distopie decât o utopie.
Argumentul este direct: tehnologia poate produce o cantitate uriașă de bunuri, dar nu garantează că acestea vor fi distribuite echitabil. Dacă oamenii nu mai au locuri de muncă și, implicit, o parte din puterea lor de negociere, iar veniturile depind de mecanisme stabilite de cei care dețin roboții și infrastructura, raportul de putere din societate s-ar putea schimba radical.
Ce se întâmplă dacă oamenii nu mai au nevoie să muncească?
Există și o problemă care nu poate fi rezolvată doar prin bani. Munca nu înseamnă numai salariu. Ea oferă structură timpului, statut social, identitate și sentimentul că o persoană are un rol în societate.
Un venit ridicat garantat nu ar rezolva automat toate consecințele dispariției locurilor de muncă. În scenariul descris de sursă, Musk privește în primul rând problema din perspectiva capacității de producție, însă schimbarea ar avea și o dimensiune socială și politică: cine are puterea, cine ia deciziile și ce rol mai are munca într-o societate în care mașinile pot face aproape totul?
Predicțiile lui Musk trebuie privite cu prudență
Există și un alt motiv pentru care afirmația privind anul 2036 trebuie analizată cu atenție. Musk are un istoric de predicții tehnologice cu termene precise care nu s-au materializat întotdeauna în intervalele anunțate, de la mașinile complet autonome până la roboții umanoizi produși în masă sau proiectele privind colonizarea planetei Marte.
În același context trebuie privită și afirmația potrivit căreia inteligența artificială va depăși inteligența umană totală în aproximativ cinci ani. Chiar Musk a recunoscut că există riscuri majore asociate dezvoltării necontrolate a roboților, estimând la 10-20% probabilitatea unor consecințe catastrofale într-un asemenea scenariu.
Asta nu înseamnă că mecanismul economic invocat de Musk este lipsit de fundament. Automatizarea poate crește productivitatea și poate reduce costurile acolo unde mașinile pot produce mai eficient decât oamenii. În anumite industrii, acest lucru se întâmplă deja.
Saltul uriaș apare însă între această tendință și afirmația că, până în 2036, banii vor deveni aproape inutili. Pentru ca acest scenariu să se materializeze, ar trebui să dispară sau să se reducă drastic o serie de forme de raritate, iar societatea ar trebui să găsească în același timp un mecanism pentru distribuirea bogăției produse de inteligența artificială și roboți. De aici începe partea cea mai complicată a predicției lui Musk.