Sute de euro ar putea lipsi în fiecare lună din salariile unor angajați din Germania, fără ca aceștia să știe că au posibilitatea de a solicita plata lor. Nu este vorba despre un bonus oferit de stat sau despre o nouă majorare salarială generală. O hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene clarifică regulile aplicabile anumitor deplasări profesionale, iar efectele sunt importante și pentru persoanele care lucrează în Germania. În unele situații, diferențele pot depăși 400 de euro brut pe lună, iar de la 1 ianuarie 2027 sumele calculate la salariul minim vor fi și mai mari. Există însă condiții precise pentru recunoașterea acestui timp și pentru plata lui, iar angajații care vor să solicite bani din urmă trebuie să fie atenți la termenele legale.
Plata timpului de deplasare la serviciu în Germania a revenit în atenție după hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 9 octombrie 2025, în cauza C-110/24. Judecătorii europeni au stabilit că anumite deplasări organizate de angajator, de la un punct de întâlnire obligatoriu până la locul efectiv al activității și înapoi, constituie timp de muncă. Decizia are relevanță pentru numeroși angajați din Germania, însă recunoașterea deplasării drept timp de muncă nu înseamnă automat că fiecare minut trebuie plătit separat, la tariful obișnuit.
Hotărârea CJUE: și drumul de întoarcere poate fi considerat timp de muncă
Cazul analizat de judecătorii europeni privea angajații unei companii care desfășura activități de protecție a mediului. Aceștia erau obligați să se prezinte în fiecare dimineață, la o oră stabilită, într-un punct de întâlnire desemnat de angajator. De acolo, erau transportați împreună, cu vehicule ale companiei, către diferite locuri unde își desfășurau activitatea. După terminarea programului, se întorceau cu aceleași vehicule la punctul de plecare. Problema era că angajatorul înregistra drumul dus drept timp de muncă, însă nu proceda la fel cu deplasarea de întoarcere.
CJUE a stabilit că ambele deplasări trebuie considerate timp de muncă în sensul normelor europene. Motivul este că angajații se află la dispoziția angajatorului și nu își pot organiza liber timpul pe durata acestor călătorii. În plus, deplasarea este necesară pentru îndeplinirea sarcinilor profesionale. Regula se aplică indiferent dacă angajatul conduce vehiculul sau călătorește ca pasager, atât timp cât sunt îndeplinite condițiile stabilite de instanță.
Citiți și: Schimbări importante în Germania din noiembrie 2026. Noile reglementări ne afectează pe toți
Ce angajați din Germania pot beneficia de această decizie
Hotărârea are o relevanță deosebită pentru persoanele care nu lucrează zilnic într-un singur loc, ci sunt trimise de angajator în diferite locații. Printre acestea se pot număra muncitorii din construcții, meseriașii, angajații firmelor de curățenie, grădinarii sau personalul din anumite servicii mobile de îngrijire. Situația apare frecvent atunci când salariații trebuie să se prezinte mai întâi la sediul companiei sau într-un punct de întâlnire, de unde pleacă împreună către șantiere, clădiri sau alte locuri de muncă.
Și angajații care desfășoară activități pe teren pot avea drepturi asemănătoare. Tribunalul Federal al Muncii din Germania (Bundesarbeitsgericht – BAG) a analizat deja, în 2020, situația unui tehnician de service fără loc fix de muncă, care se deplasa direct de acasă la primul client și revenea de la ultimul client la domiciliu. Instanța a stabilit că aceste deplasări pot constitui activitate profesională remunerabilă, deoarece sunt legate direct de îndeplinirea obligațiilor contractuale.
Nu orice drum spre serviciu trebuie plătit de angajator
Există însă o diferență esențială între deplasările profesionale și naveta obișnuită. Drumul parcurs de un angajat de acasă până la locul său fix de muncă, de exemplu un birou, un magazin sau o fabrică, rămâne, în principiu, o deplasare privată. Chiar dacă o persoană petrece zilnic o oră sau mai mult în trafic, acest lucru nu îi oferă automat dreptul de a solicita salariu pentru timpul respectiv.
De asemenea, timpul de muncă și dreptul la remunerație nu sunt noțiuni identice din punct de vedere juridic. Hotărârea CJUE clarifică modul în care trebuie calculată durata muncii, inclusiv pentru respectarea perioadelor de odihnă. În Germania, angajații au dreptul, ca regulă generală, la 11 ore consecutive de repaus între două zile de lucru. Dacă deplasarea de întoarcere este considerată timp de muncă, această perioadă de odihnă începe după încheierea călătoriei respective.
Când trebuie angajatorul să plătească timpul petrecut pe drum
Legislația și jurisprudența germană permit stabilirea unor reguli speciale de remunerare a deplasărilor profesionale. Contractele individuale sau contractele colective pot prevedea un tarif diferit pentru orele petrecute în călătorie, iar în anumite condiții plata lor separată poate fi exclusă. Există însă o limită importantă: remunerația totală trebuie să respecte cerințele privind salariul minim legal pentru timpul de muncă relevant.
Tribunalul Federal al Muncii a precizat că recunoașterea unei deplasări ca parte a obligațiilor profesionale nu stabilește automat și valoarea remunerației. Aceasta depinde de contract și de normele aplicabile. Prin urmare, un angajat care câștigă deja semnificativ peste salariul minim nu are neapărat dreptul la o plată suplimentară, dacă remunerația sa totală acoperă legal și timpul deplasărilor.
Peste 400 de euro brut lunar: calculul pentru un angajat din Germania
Potrivit exemplului prezentat de publicația germană Ruhr24, diferența poate depăși 400 de euro brut lunar pentru un angajat remunerat la salariul minim. În 2026, salariul minim legal din Germania este de 13,90 euro brut pe oră, iar de la 1 ianuarie 2027 va crește la 14,60 euro. Majorarea a fost deja stabilită prin regulamentul adoptat de guvernul federal.
Calculul pornește de la un angajat plătit pentru 7,5 ore de muncă pe zi, timp de 22 de zile lucrătoare pe lună. Pe lângă acestea, persoana petrece zilnic încă 80 de minute în deplasări profesionale, câte 40 de minute la dus și la întors, între baza firmei și locul unde trebuie să lucreze. În total, sunt 29 de ore și 20 de minute pe lună care nu au fost luate în calcul la plată. La salariul minim din 2026, aceste ore valorează aproximativ 407,73 euro brut.
Cum se modifică salariul din ianuarie 2027
În exemplul analizat de presa germană, angajatul primește în prezent 2.293,50 euro brut lunar pentru cele 165 de ore remunerate. Dacă cele 29 de ore și 20 de minute de deplasare ar fi plătite suplimentar la salariul minim, suma totală ar ajunge la 2.701,23 euro brut. Diferența este de 407,73 euro lunar.
De la 1 ianuarie 2027, pentru aceleași 165 de ore, salariul minim ar aduce un venit de 2.409 euro brut. Dacă ar fi remunerate suplimentar și deplasările, valoarea totală ar ajunge la 2.837,27 euro brut, ceea ce înseamnă o diferență de 428,27 euro. Aceste calcule sunt orientative și presupun că orele de deplasare trebuie plătite suplimentar la salariul minim. Ele nu reprezintă o majorare automată acordată tuturor angajaților care călătoresc în interes profesional.
Cum pot angajații să recupereze banii neplătiți
Persoanele care consideră că deplasările lor profesionale nu au fost calculate corect trebuie să verifice mai întâi contractul de muncă, fluturașii de salariu și eventualele contracte colective aplicabile. Aceste documente pot conține prevederi specifice privind timpul de deplasare și modul de remunerare. De asemenea, angajații pot folosi graficele de lucru, mesajele primite de la superiori și ordinele de deplasare pentru a demonstra că transportul a fost organizat sau impus de angajator.
Dacă există indicii că anumite ore ar fi trebuit remunerate, angajatul poate solicita recalcularea drepturilor salariale și plata eventualelor diferențe. Cererea poate fi formulată în scris, cu indicarea perioadei vizate, a numărului de ore și a sumelor solicitate. În cazul în care angajatorul refuză plata, persoana interesată se poate adresa instanței de muncă (Arbeitsgericht). În primă instanță, reprezentarea prin avocat nu este obligatorie.
Atenție la termenele din contract. Unele drepturi pot fi pierdute după trei sau șase luni
Un aspect important îl reprezintă termenele contractuale de formulare a pretențiilor salariale, cunoscute în Germania sub denumirea de Ausschlussfristen. Aceste clauze pot impune angajaților să solicite anumite drepturi în termen de trei sau șase luni de la data la care au devenit exigibile. Dacă termenul aplicabil este depășit, recuperarea banilor poate deveni dificilă sau imposibilă. Valabilitatea și aplicarea acestor clauze trebuie însă analizate în funcție de natura dreptului solicitat, inclusiv de protecția legală a salariului minim.
Separat, legislația germană prevede un termen general de prescripție de trei ani. În cazul unor drepturi salariale aferente anului 2023, termenul poate expira la 31 decembrie 2026, dacă sunt îndeplinite condițiile legale privind începutul prescripției și dacă aceasta nu a fost suspendată. Simpla trimitere a unei cereri către angajator nu suspendă automat prescripția. În anumite situații, poate fi necesară introducerea unei acțiuni în instanță sau solicitarea unui ordin judecătoresc de plată.