Românii iar se împart și împărțirea este generată de această dată de (curios) faptul că, de fapt, fiecare vrea în felul său binele României și al poporului său. Este clar că sunt mulți supărați. Chiar prea mulți și ar avea ceva motive. Suficiente.
Ziua în care ar trebui să fie uniți în simțiri ca națiune, sub un drapel și un Nume, îi face să reacționeze diferit, cu toate că, repet, cu toții vor și mulți speră în bine (aici se vede că tot au ceva comun).
Primul grup ar fi al acelora care păstrează tradiția sărbătorilor și se bucură. Sau măcar arată că se bucură (ce-o fi în sufletul fiecăruia, greu de spus). Cântă și joacă, se adună și-și dau mâna (în diferite moduri).
Mai este o tabără în care românii se adună. Se adună în stradă. Vor domnia dreptății, vor dispariția corupției, vor solidarizare, unii cu alții și alții cu unii. Vezi exemplu, grupul unor români din Stuttgart care (așa cum singuri se prezintă, ca nefiind sub influențe politice și/sau a vreunei organizații nonguvernamentale) doresc pacifist și în liniște să iasă într-un marș al tăcerii pe străzile orașului în semn de solidaritate cu cei de acasă pentru a demonstra împotriva corupției, intonând înainte de plecare, în noapte, imnul „Deșteaptă-te române”.
Iar ultima tabără este a acelora care vor liniște. Nu vor nimic deși și aici sunt subgrupări în care se evidențiază cei care și-au pierdut speranța și cei care încă mai speră pasiv.
Ah! și mai este o grupă! a acelora, cei drept grup restrâns care, deși au posibilitatea să cânte și să joace, deși nu ies în stradă și chestia cu speranța o țin în sertarul doi, donează partea bugetară alocată evenimentului sărbătoresc unora care au nevoie și care sunt în situații mult mai grave decât s-ar crede.
Sincer, am comportamentul acela al melcului cu casă. Care dă să iasă…și iar se retrage…și iar mai încearcă o dată, aruncându-și curiozitatea, neliniștea, pornirile revoluționare sau nu, prin telescop. încerc să înțeleg taberele în parte și în comun, analizându-mi propriile înțelegeri și căutând clarificări în nebuloasa contradictorie.
Aud păreri, aud dispute, aud acuzații și critici. Fiecare își are dreptatea lui. Cred că Einstein își râde puțin în barbă, în aceste zile, la împlinirea a 100 de ani de la prezentarea Teoriei relativității.
Primul impuls s-a produs sub efectul furiei neputincioase de a mai schimba grozăvia petrecută la Club Colectiv. și pentru că prima datare cu simbol național se întâmplă să fie 1 Decembrie, s-a ales această dată. Dacă ar fi fost în august, ar fi câștigat probabil ziua de 23 August. Dacă era februarie, probabil ar fi fost de Mărțișor…sau poate de 8 Martie? Românului îi plac simbolurile. încearcă să le dea viață și să trăiască cu ele.
Dar ziua de 1 Decembrie va trece și indiferent de taberele din care vom face parte, rămâne întrebarea, oare cât ne putem schimba pe noi, românii de-acolo și de dincolo, oare când vom învăța că nu politicul sau tehnocrația ne dă educația și cei 7 ani de acasă și nici altruismul.
Români, de 1 Decembrie 2015, încercați să fiți mai buni cu voi și cu aproapele! Respectați-l și prețuiți-l! Numai așa ne va fi tuturor mâine mai bine.
Daiana Matieș , Stuttgart