Zece țări au suspendat Acordul Schengen. Spațiul Schengen, acordul care a garantat timp de decenii libera circulație fără pașaport între 29 de țări europene, trece prin cea mai prelungită criză din istoria sa. Zece state membre au reintroduse controale la frontierele interne și le-au prelungit succesiv, unele de ani de zile, transformând o măsură gândită ca excepție temporară într-o realitate aproape permanentă. Toate verifică actualmente documente la frontiere care, în teorie, ar trebui să fie deschise. Germania a mers cel mai departe: controalele la toate cele nouă frontiere terestre au fost prelungite până în septembrie 2026, cu justificarea oficială că migrația ilegală, traficul de persoane și instabilitatea geopolitică generată de războiul din Ucraina și de conflictul din Orientul Mijlociu pun presiune serioasă pe sistemul de securitate intern.
Codul Frontierelor Schengen permite reintroducerea controalelor în situații excepționale, ca măsură de ultimă instanță, limitată în timp și proporțională cu amenințarea. Realitatea din 2026 este că unele dintre aceste măsuri „temporare” sunt active neîntrerupt din 2015, de când criza refugiaților a pus prima oară sub semnul întrebării funcționarea spațiului fără frontiere. Pentru milioane de români care trăiesc, muncesc sau călătoresc în Europa, schimbarea este concretă și imediată: timpii de așteptare la frontiere cresc, documentele de identitate devin obligatorii la orice trecere, iar o simplă deplasare cu mașina între două țări vecine poate deveni o experiență frustrantă mai ales în weekenduri, în perioadele de sărbători sau în orele de vârf.
Ce se verifică și unde
Fiecare țară și-a stabilit propriile priorități și zone de control. Austria verifică frontierele terestre cu Republica Cehă, Slovacia, Ungaria și Slovenia până pe 15 iunie 2026, invocând presiunea migratorie pe ruta Balcanilor de Vest și sistemul de azil supraîncărcat.
Franța a extins controalele la toate frontierele interne — terestre, maritime și aeriene — cu Belgia, Germania, Luxemburg, Spania, Italia și Elveția până pe 30 aprilie 2026, din cauza amenințării jihadiste și a rețelelor de criminalitate organizată implicate în migrația ilegală.
Olanda verifică frontierele terestre cu Germania și Belgia, dar și frontierele aeriene interne Schengen, până pe 8 iunie 2026. Norvegia controlează toate porturile cu legături de feribot, justificând măsura prin riscul de sabotaj al infrastructurii energetice, legat de războiul din Ucraina.
Polonia, la rândul ei, menține controale la frontiera cu Germania și cu Lituania, invocând presiunea migratorie dinspre Belarus. În practică, reintroducerea controalele nu înseamnă închiderea frontierelor — călătorii pot circula în continuare, dar trebuie să prezinte un act de identitate valabil și să se aștepte la verificări aleatorii în Sistemul de Informații Schengen, care semnalează interdicții de intrare, alerte sau probleme legate de vize.
Un proiect european sub presiune
Schimbarea de ton a Germaniei este semnificativă: dacă în 2015 cancelarul Angela Merkel promova o politică de primire, noul guvern condus de Friedrich Merz a adoptat o abordare semnificativ mai restrictivă față de migrație. Experții de la Chatham House avertizează că această tendință generalizată de reintroducere a controalelor interne riscă să submineze unul dintre principiile fundamentale ale construcției europene — libera circulație — și să erodeze credibilitatea dreptului comunitar. Controalele sunt în vigoare în diverse forme în mai multe țări încă din 2015.
Amendamentele din iulie 2024 la Codul Frontierelor Schengen au încercat să clarifice regulile și să ofere mai multă flexibilitate statelor membre în fața crizelor de securitate, dar au și legitimat, implicit, prelungirea acestor măsuri. Întrebarea pe care și-o pun tot mai mulți analiști și cetățeni europeni deopotrivă este dacă Europa mai are voința politică să revină la un spațiu cu adevărat fără frontiere — sau dacă ceea ce părea o realizare istorică a integrării europene a intrat deja, fără un anunț oficial, într-o eră nouă.