Vuietul vine din senin, taie aerul ca un cuțit și zguduie ferestrele. La doar 75–80 de metri deasupra solului, avioanele de luptă ale Bundeswehr-ului au început din nou zborurile extreme, manevre care păreau îngropate definitiv în istoria Războiului Rece. Decizia, justificată prin „noua realitate de securitate din Europa”, readuce frica în comunități întregi din Brandenburg, Bavaria și Baden-Württemberg, unde cerul a devenit din nou un câmp de antrenament militar. Pentru locuitori, este un șoc auditiv și psihologic. Pentru Armată, este un exercițiu vital de supraviețuire.
De la 300 la 75 de metri: o schimbare radicală în cer
Până de curând, limita inferioară pentru avioanele de luptă era de aproximativ 300 de metri. Acum, în anumite zone, pragul coboară brutal la 75–80 de metri. Aceasta este considerată „zona de zbor extrem”, rezervată până acum doar situațiilor excepționale. În limbaj militar, vorbim despre „tiefstflug” – zborul la limită absolută. Regulile s-au relaxat inclusiv în privința duratei: a dispărut și celebra regulă a celor 20 de minute, care limita timpul de antrenament deasupra unei regiuni.
Pentru piloți, aceste manevre sunt exerciții de maximă tensiune. Vitezele depășesc frecvent 800 km/h, iar orice eroare, oricât de mică, poate fi fatală. Un fost pilot de vânătoare spune deschis că după astfel de zboruri cobori din cabină „ud de transpirație, ca după o saună”. Concentrarea este absolută, iar presiunea psihică enormă. Obstacolele verticale – de la păduri până la mori de vânt – transformă fiecare secundă într-o luptă cu propria reacție.
„Va fi foarte, foarte tare”: zgomotul care sperie orașe întregi
Autoritățile recunosc fără ocol: va fi extrem de zgomotos. La sol, nivelul sonor al unui avion de luptă aflat în zbor jos poate ajunge la 100–120 de decibeli, comparabil cu zgomotul din fața scenei la un concert rock. Diferența este că aici nu există avertisment. Sunetul izbucnește brusc, iar corpul uman nu are timp să se pregătească. Efectele pot fi resimțite imediat la nivelul auzului, dar și al sistemului nervos.
Când avioanele depășesc viteza sunetului, apare celebra bubuitură de tip „sonic boom”. Unda de șoc poate fi suficient de puternică încât să spargă geamuri, iar oamenii aud adesea două explozii succesive – una de la botul avionului, alta de la coadă. Armata susține că astfel de depășiri ale barierei sunetului sunt rare în timpul exercițiilor de rutină, dar nu exclude complet posibilitatea lor.
Zborul jos, un risc major: coliziuni, turbulențe, erori fatale
Combinația dintre viteză mare și altitudine foarte joasă face ca aceste misiuni să fie printre cele mai periculoase din aviația militară. La sub 100 de metri, fiecare schimbare de direcție devine critică. Coliziunile cu solul, cu obstacolele verticale sau chiar cu păsările sunt riscuri reale. Turbulențele și curenții de aer pot destabiliza avionul în fracțiuni de secundă, iar timpul de reacție este extrem de limitat, relatează SWR.
În zone precum Brandenburg, morile de vânt adaugă un risc suplimentar. Deși sunt marcate pe hărți și luate în calcul în planificarea zborurilor, ele rămân puncte sensibile în astfel de antrenamente. Orice defecțiune tehnică sau eroare umană, la această înălțime, nu lasă loc de corecție.
Citiți și ► Germania activează scutul antirachetă. Sateliții rusești spionează teritoriul ei de zeci de ori pe zi
Efectele asupra oamenilor: somn pierdut, stres și risc cardiovascular
Impactul zgomotului aerian asupra sănătății umane este bine documentat. Chiar și traficul aerian civil, desfășurat mult mai sus, este asociat cu tulburări de somn, creșterea tensiunii arteriale și afecțiuni cardiovasculare. În cazul zborurilor militare joase, efectele sunt amplificate. Sunetul se disipă mult mai puțin, iar presiunea acustică ajunge aproape neschimbată la oameni.
Un raport al serviciului științific al Bundestagului arată că efectele nocive apar chiar și la niveluri sonore considerate anterior „acceptabile”. În cazul manevrelor cu avioane de luptă, aceste praguri sunt depășite prin definiție. Pentru comunitățile expuse repetat, riscul devine unul cronic.
Animalele, victimele invizibile ale cerului de luptă
Despre impactul asupra faunei se știu mult mai puține lucruri, însă primele date sunt alarmante. Zgomotul intens și silueta avioanelor declanșează reacții de panică la animale, de la păsări până la mamifere sălbatice. În cazul gâștelor, de pildă, s-au înregistrat episoade de panică în masă, soldate cu răni grave și chiar moartea unor exemplare.
Specialiștii în protecția mediului avertizează că stresul acustic poate afecta reproducerea, orientarea și comportamentul de migrație al multor specii. În lipsa unor studii ample, aceste efecte rămân în mare parte invizibile, dar pot avea consecințe pe termen lung asupra ecosistemelor.
De ce insistă armata: lecțiile războiului din Ucraina
Decizia revenirii la zborurile extrem de joase este strâns legată de războiul din Ucraina. Confruntările recente au demonstrat importanța mobilității aeriene rapide, a evitării radarului și a reacției imediate în spații aeriene ostile. Piloții trebuie să fie pregătiți pentru scenarii reale, nu doar simulate.
Fostele generații de piloți consideră aceste exerciții un standard obligatoriu al formării militare. Zborul jos nu este doar o tehnică, ci o mentalitate: aceea de a acționa sub presiune maximă, cu riscuri reale, în condiții limită. Din acest motiv, Forțele Aeriene susțin că antrenamentele sunt „indispensabile”.
Furia comunităților: „Nu avem niciun cuvânt de spus”
Localități din apropierea zonelor de antrenament, precum Ellwangen, Crailsheim sau Nördlingen, au aflat din presă că deasupra lor vor zbura din nou avioane de luptă la joasă înălțime. Autoritățile locale recunosc că nu au un drept real de veto. Oamenii își amintesc experiențe anterioare, când zgomotul a spart liniștea orașelor și a produs panică în rândul copiilor.