Pe 26 februarie am participat, alături de 300 de reprezentanţi ai comunităţilor româneşti din Germania, la primul (şi sper nu ultimul) dialog cu Preşedintele nostru, organizat în cadrul amabasadei României din Berlin.
Cu o punctualitate caracteristică etniei, era ora 18.00, alaiul prezidenţial în frunte cu Excelenţa Sa Klaus Johannis şi doamna Carmen Johannis, a intrat în somptuoasa sala de protocol a ambasadei noastre din capitala germană.
Într-un speech scurt, cu mesaje de mulţumire pentru încrederea acordată de către Diaspora, fostul primar al Sibiului şi-a prezentat programul în perspectiva următorilor zece ani, pentru două mandate.
După discursul prezidenţial îndelung aplaudat de cei prezenţi (fără a fi primit vreo „indicaţie“) s-a trecut la dialogul direct cu reprezentanţii românilor din Germania, împărţit pe cele două sexe, ca urmare a participării active a doamnei Johannis.
Şic îmbrăcată, şarmantă şi atentă la întrebări, prima doamnă a României a marşat perfect la comunicarea dintre Preşedinte şi Diaspora, astfel încât impresia lăsată a fost excelentă. Unii dintre noi i-au dat câte o „jalbă“ Preşedintelui, alţii au oferit cadouri, iar un alt grup a pus o serie de întrebări legate de viitorul ţării.
Calm, relaxat şi cu zâmbetul pe buze, Klaus Johannis a ascultat şi a explicat apoi punctele sale de vedere într-o relaţie de ales cu electorii săi, pe care ne-am dori-o permanent şi între parlamentarii şi votanţii în România. Din punct vedere politic, vizita la Berlin a avut o importanţă foarte mare pentru noi, românii, în cadrul noii expuneri internaţionale după 16 noiembrie 2014, cu un preşedinte român etnic sas.
Preşedintele Johannis i-a declarat Angelei Merkel disponilitatea civică şi economică de a dezvolta relaţiile cu Germania în toate planurile.
A fost, dacă vreţi, o reparare a comunicării germano-române, după gafa de proporţii a premierului Victor Ponta la referendumul din 2012, când la reacţia doamnei Merkel referitoare la procedeul nedemocratic de încercare de suspendare a Preşedintelui Traian Băsescu, primul ministru i-a spus cancelarei „să-şi vadă de treburile ei în Germania” – închei citatul. Un asemenea mesaj neinsipirat şi lipsit de o elementară diplomaţie, l-a pus pe Victor Ponta într-o situaţie foarte delicată pe care a simţi-o în 2013, când a venit la Berlin doar pentru o cină cu cancelara Merkel, înregistrată numai ca protocol şi nu ca vizită de stat.
La conferinţa comună de presă după întâlnirea oficială din cadrul cancelariei germane, doamna Merkel a spus că se bucură de prezenţa Excelenţei Sale la Berlin şi i-a urat în faţa jurnaliştilor şi a televiziunilor „bun venit“. Ea, ca şi întregul cabinet federal, s-a arătat foarte interesată de cursul alegerilor din noiembrie 2014, declarându-şi acum satisfacţia pentru victoria unui reprezentant al minorităţii germane cu ajutorul majorităţii româneşti. Rămâne partea cea mai importantă, a afacerilor germano-române în valoare de 20 de miliarde de euro, sumă ce poate fi depăşită, dacă guvernul, şi nu preşedintele, crează pachetul de garanţii financiare, bancare şi fiscale pentru investitorii germani şi nu numai.
În condiţiile în care Executivul României, aflat în situaţia unor mari conflicte politice şi penale, schimbat eventual în cazul unei demisii a guvernului Ponta, va concepe pachetul ca atare, ne aşteptăm la noi investiţii germane, care vor contribui la creşterea nivelui de trai al compatrioţilor noştri.
Aceasta poate avea un impact şi asupra emigraţiei „de sărăcie” în Germania, amintind venirea doar în anul 2014 a 40.000 de români că forţă de muncă specializată, integrata foarte bine în sistemul de muncă, dar şi social din RFG.
Revenind la întâlnirea de la ambasadă între Preşedinte şi Diaspora, mi-a reţinut atenţia un mesaj al lui Klaus Johannis referitor la viziunea sa, ca în următorii zece ani, România „să intre pe calea normalizării pentru a oferi un cadru de activitate, tinerilor din Diaspora în eventualitatea reîntoarcerii în ţară” – închei citatul prezidenţial.
În final, ca cetăţean al Münchenului, i-am înmânat Preşedintelui tricoul clubului de fotbal Bayern München, ca simbol al invincibilităţii sportive pe care i-o doresc Excelenţei Sale în politică.
Mihai Rusu, München