Sari la conținut

Un român din Germania sculptează opere de artă în mămăligă. Figurinele sale sunt foarte apreciate de colegii nemți

08/04/2019 14:12 - ACTUALIZAT 28/04/2020 20:54

Un român care locuiește în Germania modelează din mămăligă tot felul de figurine, ca să pună în valoare preparatele delicioase românești, scrie Libertatea. Sculpturile sale sunt foarte apreciate de colegi. Într-un singur punct se ciocnesc fără speranță de reconciliere cele două nații: usturoiul. Nemții nu mănâncă și nici nu prea tolerează mirosul mujdeiului atât de iubit de români.

De când emisiunile culinare ne-au contaminat cu denumirea de ”plating”, adică felul în care aranjăm preparatul pe farfurie, ne-am uns cu linguroiul de lemn șefi în grad de cavaler în propria bucătărie și am început să pictăm strachinile în fel și chip. De fapt, suntem ”chefi”, nu șefi și cu atât mai puțin bucătari, că nu se cade o așa retrogradare lingvistică. Lorinel Chiriac spune însă cu mândrie că este bucătar și unul care a ridicat mămăliga la rang de artă.

Trăiește de zeci de ani în Germania și a devenit un ambasador culinar pe cinste pentru România. A impresionat prin figurinele pe care le modelează din mămăligă. Pardon, ”mămăliguță, că așa îmi place să o dezmierd”, ne spune românul care lucrează ca bucătar într-un spital din Köln.

Cum nemții nu se dau în vânt după mâncarea românească, scena pe care se poate desfășura fără opreliști este bucătăria de acasă. Acolo, mălaiul amestecat cu apă și sare devine balerină, doamnă din înalta societate, o femeie cu pruncul în brațe, un camion, o caracatiță sau un pescar. Face însă și reproduceri în mămăligă după sculpturi cunoscute: Madame Pogany lângă un soclu de fasole bătută, Discobolul cu o tocăniță la picioare ori Statuia Libertății pe un pat de pește prăjit. Au mai ieșit din mâna lui și „Cina cea de taină” cu piftie.

”Dacă mergi pe stradă și ai ochii buni și nu mergi cu capul în jos, nu se poate să nu te inspire ceva. Indiferent de anotimp, de vreme, nu se poate să nu vezi ceva…”, îmi povestește la telefon românul plecat în 88 din Galațiul natal în Germania.

Face mămăliga dintr-un mălai foarte fin

”Eu am început să mă joc de când eram copil, ba cu plastilină, ba cu tot felul de materiale care se puteau modela. Și am făcut și o facultate de artă, dar nu mi-am mai luat diploma, că am fugit din țară. Și apoi am făcut și o școală de bucătărie și am lucrat mult timp în bucătărie și mi-a plăcut. Am început să combin arta care îmi place mie cu serviciul pe care l-am avut. Așa mi-a venit ideea, mă jucam cu degetele prin mămăligă și au început să iasă niște forme”, povestește Lorinel Chiriac.

Dar nu din orice fel de mămăliguță se pot naște bibelouri atât de fidele realității. ”Acum am o mămăligă mult mai sofisticată decât cea tradițională românească. Eu o fac dintr-un mălai foarte, foarte fin, de zece ori mai fin decât mălaiul cunoscut. De asta și iese ca aspect ceva finuț. Și la gust este foarte bun. Și am început să mai umblu la ea un pic, să-i mai dau un pic de elasticitate, cu uleiuri tot de porumb, naturale. Și culorile sunt tot vegetale și se pot și mânca. Mulți m-au întrebat: domle, mănânci așa ceva? Câteodată o mănânc, altădată nu, alteori se joacă fetița mea cu ea. Nu asta contează. Pentru mine contează că îmi păstrez pasiunea și creativitatea”, mai spune românul.

”M-a dat șoferul jos din autobuz că am mâncat usturoi”

Lorinel Chiriac mănâncă doar ce gătește. Nu s-a obișnuit cu mâncarea foarte procesată din Germania. Și este cel mai mare fan usturoi din câți există. A avut și probleme din cauza asta. ”A fost o perioadă când n-am avut mașină și a trebuit să merg cu autobuzul. M-a dat jos din autobuz, șoferul a oprit undeva între stații și m-a coborât din autobuz pentru că mâncasem usturoi. Nu mâncasem atunci, recent, ci cu o zi în urmă. Aici nu poți mânca în fiecare zi usturoi. Când am două zile libere, știu că pot mânca în seara asta, că a doua zi am liber. Dar când mănânc, mănânc cam două, trei căpățâni”, zice bărbatul.

Dacă din pricina usturoiului a avut probleme, din cauza mămăligii niciodată n-a fost luat peste picior. Cu toate că pe obrazul românilor a fost aruncat adesea apelativul ”mămăligar”, el n-a fost niciodată strigat astfel. ”Mie nu mi-a spus nimeni mămăligar. Poate m-aș simți puțin așa…, dar apoi m-aș gândi mai bine, pentru că îmi place să gândesc, i-aș atrage atenția și l-aș face cu ou și cu oțet, cum se spune, pe românește. Că mămăligar înseamnă cu totul altceva, iar să mănânci mămăligă e un lucru foarte bun. Mămăliga e mai bună decât pâinea”, mai spune bărbatul.

Vizionați întreaga galerie foto AICI!

Dresda: Român prins pe A17 cu bunuri furate în valoare de aproape 6.000 de euro

Continuați să citiți în Ziarul Românesc