Pianistul român Cristian Niculescu contribuie la oferta culturală a Berlinului printr-un spațiu în care artiștii se întâlnesc cu un public internațional, dornic să descopere ce are de spus orașul în materie de creație.
Se spune că Berlinul este în prezent ceea ce era Parisul anilor 1920: o metropolă care abundă în momente culturale, devenită ideal pentru mii de artiști din întreaga lume. În această capitală multicoloră, în care se vând bilete pentru aproximativ 1.500 de evenimente de cultură pe zi, și-a făcut loc în urmă cu aproape 15 ani și ”Studio Niculescu”.
Doliu în lumea muzicii: Roger Cicero, muzicianul de Jazz din Germania cu origini românești, a murit
Un spațiu fondat de pianistul român Cristian Niculescu, unde artiștii se întâlnesc cu un public internațional, dornic să descopere ce mai are de spus capitala Germaniei în materie de concerte, teatru, literatură sau artă plastică.
Într-un reportaj realizat de Deutsche Welle, pianistul a afirmat că spațiul studioului este atelierul său de lucru de aproape 20 de ani: „Aici repet, îmi pregătesc concertele, au loc repetițiile cu partenerii de muzică de cameră. Am și locuit aici o perioadă de timp. Este un spațiu de lucru și de creație.”
„La un moment dat, am deschis ușile studioului pentru repetiții generale, pentru așa-numitele Hauskonzerte și am descoperit un public foarte cald și interesat.”, a adăugat Niculescu.
La studioul românului au loc concerte clasice, recitaluri de pian și concerte camerale, dar și seri literare și de teatru sau expoziții de artă, foarte mulți artiști de renume mondial prezentându-se acolo.
Studioul românului se află la doar câțiva metri de unde fusese ridicat Zidul Berlinului, pe o stradă plină de viață și farmec.
Cristian Niculescu a debutat la Ateneul Român, în anul 1988, eveniment care i-a marcat viața și i-a dat „aripi pentru anii viitori”, după cum a declarat chiar el pentru Deutsche Welle.
Muzica lui Mozart, foarte benefică pentru inimă. Cercetătorii germani explică de ce
Elevi germani fascinați de o pianistă româncă: ”Așa o oră de muzică ne-am dori mai des”