Te-ai gândit vreodată că un fluture ar putea „ține minte” ceva din perioada în care era omidă? Pare imposibil, mai ales că metamorfoza este una dintre cele mai spectaculoase transformări din natură. Totuși, un elev japonez de doar 10 ani a atras atenția comunității științifice după ce a repetat acasă un experiment celebru și a obținut rezultate care susțin această ipoteză. Descoperirea este importantă deoarece ar putea ajuta cercetătorii să înțeleagă mai bine cum se formează memoria și cât de mult pot influența experiențele unei generații generațiile următoare. Totuși, oamenii de știință subliniază că sunt necesare studii suplimentare pentru confirmarea acestor rezultate.
Povestea începe cu Jo Nagai, un copil din Kobe, Japonia, pasionat de fluturi încă de la grădiniță. Inspirat de un studiu realizat în 2008 de entomologii Martha Weiss și Douglas Blackiston, care demonstrase că moliile pot păstra amintiri dobândite în stadiul de larvă, Jo a vrut să afle dacă același lucru este valabil și pentru fluturii coadă-de-rândunică (swallowtail butterflies). În timpul vacanței de vară, și-a adaptat experimentul pentru condițiile de acasă și a antrenat omizile să asocieze mirosul de lavandă cu un stimul neplăcut. După metamorfoză, aproximativ 80% dintre fluturii rezultați au continuat să evite mirosul de lavandă.
Rezultatele au impresionat-o chiar pe Martha Weiss, profesoara americană care realizase experimentul original pe molii. Cercetătoarea a declarat că a fost „uimită” de rigoarea cu care copilul și-a desfășurat studiul și de faptul că reușise să reproducă rezultatele într-o specie diferită de insecte. Cercetarea lui Jo a fost ulterior prezentată în fața unor entomologi japonezi la universitățile Shinshu, Tsukuba și Saga, iar cazul său a fost documentat de jurnalista Annie Rosenthal într-un episod al podcastului Radiolab.
Jo nu s-a oprit însă aici. În anul următor, a repetat experimentul și a testat și generația următoare de fluturi, încercând să afle dacă reacția învățată de părinți poate apărea și la urmași. Potrivit relatării lui Annie Rosenthal, copilul i-a comunicat Marthei Weiss că și fluturii din a doua generație evitau mirosul de lavandă. Aceste observații sunt interesante, însă nu reprezintă încă o dovadă definitivă că amintirile sunt transmise ereditar. Chiar Martha Weiss a precizat că datele trebuie analizate riguros și reproduse independent înainte ca o astfel de concluzie să fie acceptată de comunitatea științifică.
Ipoteza se încadrează într-un domeniu de cercetare numit epigenetică, care studiază modul în care experiențele și mediul pot influența expresia genelor și, în anumite cazuri, efecte observate la generațiile următoare. Totuși, epigenetica nu înseamnă că amintirile sunt moștenite în sensul obișnuit al cuvântului. În prezent, nu există un consens științific potrivit căruia fluturii transmit urmașilor amintiri propriu-zise. Cercetarea lui Jo Nagai este considerată promițătoare și a stârnit interesul specialiștilor, dar concluziile sale trebuie confirmate prin studii independente și publicate în literatura științifică evaluată de experți.