Un fotbalist care a câştigat campionatul în România acum câţiva ani a povestit în cotidianul britanic „The Independent” despre motivele care l-au făcut să abandoneze fotbalul la 28 de ani, pentru a emigra în Germania în căutarea unui venit regulat.
Laurenţiu Petean, campion naţional cu Oţelul Galaţi în 2011, a povestit în cotidianul britanic „The Independent” despre motivele care l-au făcut să abandoneze fotbalul la 28 de ani, pentru a emigra în Germania în căutarea unui venit regulat.
„În România nu este posibil să-şi construieşti un viitor jucând fotbal„, le-a spus el jurnaliştilor britanici. „Răvăşit de corupţie şi de o conducere defectuoasă, fotbalul românesc este în criză, iar jucătorii au început să plece” este titlul articolului din „The Independent” care prezintă povestea lui Petean, a notat News.ro. Autorii evocă dificultăţile financiare cu care se confruntă fotbalul românesc, ce duc deseori la meciuri aranjate, amintesc de cazurile cluburilor Unirea Urziceni şi Oţelul Galaţi, care s-au prăbuşit după ce au câştigat titlul şi de cercetarea FIFPro, care a relevat că 75 la sută dintre jucători nu sunt plătiţi la timp, ceea ce plasează România pe penultimul loc la acest capitol, din cele 31 de ţări care au făcut obiectul studiului.
Născut la Galaţi, Petean şi-a făcut junioratul la Oţelul, apoi a evoluat la Delta Tulcea, a revenit la Oţelul şi şi-a încheiat cariera la Dacia Unirea Brăila, în Liga a II-a. „Am reuşit să câştig campionatul cu Oţelul Galaţi, echipa din oraşul meu natal. Fiecare jucător vrea să câştige un titlu, iar să faci asta cu formaţia favorită este incredibil. A fost o mare surpriză pentru toată lumea, nimeni nu s-a aşteptat că puteam câştiga deoarece eram o mică echipă din România.
Fotbalist român, pe lista de achiziții a unui club german de renume
Dar grupul şi antrenorul Dorinel Munteanu au făcut diferenţa”, a declarat jucătorul. El explică tentaţia fotbaliştilor de a primi bani pentru a aranja meciuri prin faptul că de cele mai multe ori jucătorii nu îşi primesc salariile. „Este uşor să înţelegi că există o mare tentaţie să iei bani (n.r. – în mod ilegal), deoarece majoritatea jucătorilor nu sunt plătiți. Până acum, doar CFR Cluj şi Steaua erau cluburi solide, care puteau garanta plata salariilor în mod regulat către jucători. Din acest motiv unii aranjează meciuri şi există fotbalişti şi antrenori corupţi„, a spus el.
Petean a luat decizia de a se retrage şi de a pleca în Germania după o discuţie cu mama sa. El a spus că are nevoie de un venit sigur, pentru a o ajuta pe mama lui, bolnavă de cancer.
„Stăteam acasă cu mama mea şi vorbeam cu ea despre viaţa mea în fotbal. După două ore de discuţii am luat decizia să mă opresc şi să plec. Nu am bani, am jucat 23 de ani doar din plăcere şi nu pot juca fotbal 100 de ani. Mama mea are probleme cu cancerul şi ultima mea echipă nu mi-a plătit salariul de cinci luni, aşa că am decis să nu mai joc fotbal şi să îmi găsesc o slujbă ca să am un salariu regulat. Când i-am spus mamei, ea a plâns cu un ochi şi cu celălalt a zâmbit. Ştie cât de mult iubesc fotbalul şi asta am făcut toată viaţa, dar a realizat că sunt un adult şi trebuie să fac ceva pentru viaţa mea, să trăiesc construindu-mi un viitor. În România, asta nu este posibil jucând fotbal. Mama mea vrea să mă vadă fericit şi singurul lucru care mă făcea să zâmbesc era antrenamentul. În cele două ore din fiecare zi uitam totul, de cancerul mamei mele, de faptul că nu m-au plătit, discuţiile din familie despre bani„, a afirmat gălăţeanul.
Petean a plecat în Germania, la Freiburg, unde s-a angajat la un hotel. Acolo s-a întâlnit cu un fost coechipier, Bogdan Spătaru, şi cei doi joacă în timpul liber la o echipă de amatori, SV Jechtingen.
„Astăzi este prima mea zi de muncă, prima din viaţa mea. Am 29 de ani şi asta nu este ceea ce aş fi făcut în viaţa mea. Iubesc fotbalul mai mult decât viaţa. Dar… Acum sunt la Freiburg, lucrez într-un hotel, fac de toate„.
La finalul anului trecut, Petean le-a trimis o scrisoare emoţionantă coechipierilor săi, pe care conducerea clubului brăilean a postat-o pe Facebook:
„Vreau să va mulţumesc că aţi fost alături de mine, zi după zi, oră de oră, antrenament după antrenament, meci după meci. Mulţumesc celor care au fost lângă acest grup frumos (staf, conducere, suporteri) şi au făcut tot ce le stă în putere să ne susţină moralul şi ne dea încrederea de care aveam nevoie. E foarte greu să accept că nu voi mai face parte din această familie minunată. M-am simţit cu adevărat <eu> şi regret că a venit clipă de a pleca de lângă voi. Mereu mă voi gândi la voi că la o a două familie, o familie unită, de care nu aş fi vrut să mă despart niciodată. Cu siguranţă îmi vor lipsi multe, dar pot doar să mă bucur că v-am cunoscut şi că mi-aţi oferit unii din cei mai frumoşi ani din viaţă mea! Aş avea atâtea să va spun, dar mă rezum la a vă da acelaşi sfat pe care l-am primit şi eu şi voi zilele trecute: Rămâneţi plini de entuziasm şi nu va pierdeţi încrederea în voi.”