Marc Ştefan are 17 ani şi a fost admis de curând la cel mai prestigios liceu cu profil sportiv din Hamburg graţie performanţelor sale. Tânărul practică săritura în înălţime şi a fost campion național în România. Ocupă în prezent locul patru în landul Schleswig-Holstein.
„Prin vara anului 2013 i-am auzit pe părinţii mei vorbind despre o posibilă mutare în Germania. Ca oricărui puştan, mi s-a părut cool. «Cât de tare, o să locuim în altă ţară!» , mi-am zis. Pentru mine nu conta în ce ţară, important era să ne mutăm.
Spre Germania am pornit imediat după ce am terminat clasa a-VII-a, în iunie 2014, însă în aprilie am facut o mică vacanţă în Hamburg. Părinţii au vrut să-mi arate oraşul, să vadă dacă îmi place. Ba mai mult, având în vedere că în România eram la o şcoală sportivă, mama a tot căutat informaţii şi persoane de contact pentru a putea face chiar şi un antrenament. Ţin minte că am fost foarte impresionat de cât verde poate să existe aici, chiar şi în mijlocul oraşului. După ce ne-am mutat, mult timp m-am simţit ca în vacanţă”, îşi aminteşte Marc.
A excelat la limba germană
Schimbarea a început, cum era normal, cu învăţarea limbii, iar acest lucru i-a ieşit lui Marc nesperat de bine. După doar un an de studiu într-un centru special, a făcut progrese remarcabile şi a fost transferat la o clasă normală, lucru care copiilor străini le reuşeşte de regulă după doi-trei ani de cursuri. „Pentru că noi locuiam în Măgurele şi făceam zilnic naveta la o şcoală din Bucureşti, singura mea dorinţă a fost să am o şcoală aproape. Am fost acceptat chiar la cea de lângă casă, „Sönke-Nissen-Gemeinschaftsschule” din Glinde, care are şi centru DAZ (Deutsch als Zweitsprache), un loc special pentru copiii care nu ştiu germană.
Nu pot spune că mi-a plăcut în clasa DAZ, eram copii de pe toate continentele, iar cu mulţi dintre ei nu am putut interacţiona. În schimb am avut o relaţie strânsă cu profesorul coordonator, Herr Daniel Meier, un om cu totul deosebit. După două săptămâni de DAZ, când şi-au dat seama că prind destul de repede, au decis să merg în paralel cu clasa normală.
Materiile mi-au fost introduse treptat în orar: sport, engleză, matematică, germană. La DAZ faci ore doi-trei ani, însă eu am fost transferat la clasa normală după numai un an. Totul este bine gândit şi sunt pregătiţi cu tot felul de fişe. Îmi aduc aminte că toată clasa era împânzită de bileţele. De exemplu, ca să înveţi cum se spune la tablă, uşă, scaun etc., pe fiecare obiect era lipit câte un bilet cu denumirea.”
Şocat de nonconformismul profesorilor
La şcoală s-a integrat relativ uşor, însă mai greu i-a fost să se obişnuiască cu imaginea atipică a cadrelor didactice, total diferită de cea clasică, cu care fusese obişnuit în ţară: „Colegii m-au primit bine, însă am fost puţin şocat când am cunoscut-o pe dirigintă, tatuată, cu mulţi cercei, inele şi brăţări cu cap de mort. O rockeriţă înfocată. Aici nu există uniformă. Fiecare se îmbracă aşa cum vrea, iar tatuajele sau părul vopsit nu sunt o problemă. Chiar şi procesul de învăţare este cu totul diferit faţă de România. Aici se pune accent pe abilităţile practice ale elevului. Pentru ei este foarte important să faci ce-ţi place. Începând cu clasa a-VIII-a fiecare elev trebuie să facă două săptămâni de practică. Înveţi la şcoală cum să faci un CV şi o scrisoare de intenţie, după care aplici la diferite firme. Cele două săptămâni sunt exact ca un job. În funcţie de vârstă, lucrezi mai puţine sau mai multe ore”, povesteşte Marc.
Nu m-am simţit niciodată discriminat, nici la şcoală, nici la antrenamente sau concursuri.
Vrea la Jocurile Olimpice
Pe 1 septembrie a fost prima zi de şcoală la liceul „Stadtteilschule Alter Teichweg Eliteschule des Sports Hamburg”, dar şi primul pas spre împlinirea marelui său vis – acela de a participa la Jocurile Olimpice.
„Sunt foarte fericit că am picat cu patru foşti colegi de clasă, dar nu la fel de bucuros că am nimerit un diriginte de matematică. O să fac tot posibilul să ajung la Olimpiadă, pentru că în incinta acestui liceu se antrenează toţi sportivii care merg la Jocurile Olimpice. În prezent sunt antrenat de Norbert Thiede de la clubul „Laufgemeinschaft Glinde”, de trei ori pe săptămână. Am participat la mai multe competiţii sportive, iar cel mai bun rezultat al meu la săritură este 1.80 m şi un loc patru în landul Schleswig-Holstein.
În România, selecţia la campionatul naţional se face din maxim 20-30 de copii, pe categorii de vârstă, iar în Germania – din 3000 de copii.
Nu m-am simţit niciodată discriminat, nici la şcoală, nici la antrenamente sau concursuri. Poate şi pentru că aici sunt adolescenţi din toate ţările lumii, iar nemţii sunt deja obişnuiţi. Cei mai buni prieteni ai mei vin din America de Nord, Africa şi Asia. Legat de competiţii, nu sunt mari diferenţe faţă de România. Pregătirea şi regulile de participare sunt la fel. Condiţiile sunt însă mai bune, plecând de la pista de atletism, cu care ai contact prima dată, până la echipamente şi aparatură”.
Campion naţional în România
Dragostea lui Marc pentru atletism a luat naştere în 2009, fiind marcat de succesul lui Usain Bolt la Campionatele Mondiale de la Berlin, unde a câştigat ambele probe de sprint, devenind primul atlet din lume care deţine atât titlul mondial, cât şi pe cel olimpic.
„Prin 2009, când a început nebnia cu Usain Bolt, i-am spus mamei că vreau şi eu la atletism, deşi ea mă tot bătea la cap să merg la înot. Aşa că, din toamna lui 2009, am început să merg la Palatul Copiilor, iar din 2010, în urma unor neînţelegeri cu antrenoarea de atunci, am început antrenamentele la Şcoala nr. 190, cu domnul antrenor Doru Oprea. El este cel care m-a format, cel care m-a făcut să-mi placă atât de mult atletismul şi în special proba de înălţime, el fiind fost campion mondial la săritura în înălţime. În România am câştigat numeroase premii, cel mai important fiind cel de campion naţional, în anul 2011”.
Mihaela Zamfirache
Andreas Tobă, eroul olimpic al Germaniei, ar fi vrut să își impresioneze familia din România
Premieră la München: Cupa României la tenis, “Finalul nu putea fi decât sută la sută românesc”