De la Berlin la Copenhaga în patru ore sau de la München la Roma în șase, acesta este viitorul pe care Comisia Europeană îl propune europenilor printr-un plan ambițios de modernizare a rețelelor feroviare. Scopul proiectului este dublu: reducerea drastică a timpilor de călătorie între capitale și diminuarea numărului de zboruri pe distanțe scurte.
Potrivit planului prezentat la Bruxelles, până în 2040, trenurile de mare viteză ar trebui să lege principalele metropole europene cu viteze de peste 200 km/h. Astfel, trenul va deveni o alternativă reală și sustenabilă la transportul aerian, contribuind la reducerea emisiilor de carbon și la crearea unei mobilități mai verzi pe continent.
Comisia oferă și exemple concrete: călătoria Berlin–Copenhaga ar scădea de la șapte la patru ore, München–Roma de la nouă ore și jumătate la șase, iar Berlin–Viena prin Praga de la peste opt ore la doar patru ore și jumătate.
„Îmbunătățirea timpilor de călătorie între capitalele Europei este un rezultat tangibil și pragmatic al dorinței noastre de a face Europa mai unită și mai eficientă”, a declarat Raffaele Fitto, vicepreședintele Comisiei Europene. Oficialul a subliniat că tranziția de la avion la tren este una dintre prioritățile cheie pentru atingerea obiectivelor climatice și energetice ale Uniunii.
CITIȚI ȘI ► Un cadou frumos din partea UE: autostrăzi gratuite până în 2031 pentru mii de vehicule
Investiții uriașe pentru o Europă interconectată
Pentru realizarea rețelei TEN-V de mare viteză, Uniunea Europeană estimează costuri de aproximativ 345 de miliarde de euro până în 2040. Dacă se vor implementa linii pentru viteze de peste 250 km/h, suma ar putea urca la 546 de miliarde de euro până în 2050.
Pentru a sprijini companiile feroviare, Comisia Europeană intenționează să elimine barierele din traficul transfrontalier, să dezvolte o nouă strategie de finanțare și să încurajeze cercetarea și inovația în domeniul transporturilor. În plus, proiectul prevede implicarea investițiilor private, alături de credite și garanții oferite de Banca Europeană de Investiții (BEI) și de instituțiile financiare naționale.