A intrat de mai bine de 40 de ori în casele elvețienilor în doar câteva săptămâni. A furat 45.000 de franci elvețieni. Nimeni nu l-a împiedicat să opereze și explică de ce. Oficial, este dulgher. A învățat meseria în România.
Însă meseria sa reală este jaful. La 34 de ani, omul este un adevărat profesionist. Este un obișnuit al sălilor de judecată elvețiene. Îi place să spargă saloane de coafură, atât pentru oameni, cât și pentru câini, dar și saloane de manichiură, relatează Luzerner Zeitung.
Românul este o veche cunoștință a autorităților. A fost prima dată condamnat în 2010 la șase luni cu executare. La câteva luni de la eliberare a fost condamnat la patru ani pentru furt din magazine. După eliberare a fost trimis înapoi în România, dar a reușit să ajungă ilegal în Elveția și a început din nou să dea spargeri.
Românul a fost judecat din nou în urmă cu o săptămână și în fața judecătorilor se comporta spășit și cerea clemență. Dar teatrul acesta nu i-a mai impresionat pe magistrați care au ajuns să nu-i mai creadă balivernele. „Dacă îmi aduc bine aminte, și data trecută ați spus la fel. Că nu se va mai întâmpla. Ce părere aveți?”, l-a întrebat pe român președintele instanței. „Am spus acele lucruri atunci, doar nu credeați ce spun”, a admis românul.
Cum a ajuns în această situație? Nu e nimic ieșit din comun. S-a născut într-un oraș cu 85.000 de locuitori și a trăit acolo până la 17 ani împreună cu părinții și cinci frați și surori. A făcut trei ani de școală profesională și a lucrat ani de zile pe șantiere, dar și ajutor de bucătar, în România, Italia, Germania și Austria.
Românul a spus judecătorilor că s-a apucat să dea spargeri pentru că era sărac în România.
De ce continuă să comită infracțiuni deși știe că va ajunge în pușcărie? Acuzatul a confirmat că este mai rentabil să stea dea spargeri și să fie închis decât să lucreze. „Să fii curat, nu merită”, acesta este mesajul său.
Conform datelor statistice, salariul mediu în România este de 554 de franci elvețieni. Nu se cunoaște oficial cât câștigă un deținut, dar se știe că în medie primește 26 de franci pentru o zi de muncă. Asta înseamnă 572 de franci pe lună. Bani pe care românul îi trimite acasă, familiei.
Este acest caz unul singular sau reprezintă o breșă în sistem? Este greu de spus, dar Gino Lohri, director adjunct al Departamentului de Justiție din Lucerna, spune că este posibil ca suma primită de deținuți să fie mai mare decât salariile din țările din care provin.
Suma primită de deținuți se calculează conform criteriilor locale și este aceeași, indiferent de naționalitatea acestora. Totuși, 40% din acești bani sunt blocați într-un cont special pentru a fi folosiți după eliberare, iar din restul deținuții trebuie să-și plătească asigurarea socială, serviciile medicale, telefonul și diverse bunuri pentru uzul zilnic.
În plus, deținutul trebuie să achite și costurile pentru returnarea sa în țara de origine. Acestea includ biletele de avion, plata traducătorului, practic orice cheltuială care se face cu această ocazie.
Instanța l-a condamnat și de această dată. Românul a primit trei ani și nouă luni pentru furt și intrare prin efracție. El spune că vrea să-și întemeieze o familie după eliberare și că își va învăța copiii să nu procedeze ca el.
Hoţ român la München, prins cu ajutorul unei aplicații pe smartphone