Obligația de întreținere a părinților – Scăderea natalității și creșterea speranței de viață sunt realități tot mai evidente. Oamenii care au copii sunt siguri că vor fi îngrijiți de aceștia la bătrânețe? Dincolo de aspectul moral, cine e obligat să contribuie financiar și în ce situații? Este o obligație legală sau doar morală față de părinții care au avut grijă de tine când erai mic? Iată ce spune avocatul specializat în Dreptul Familiei. (Continuă să citești după fotografie)
Obligația de întreținere a părinților: situații
Codul Civil spaniol stabilește la articolul 143 că soții, ascendenții și descendenții sunt obligați să se întrețină reciproc. Copiii au obligația să contribuie financiar la cheltuielile părinților atunci când acestea sunt mari. La fel cum părinții au obligația de a întreține copii până când copii obțin o independență financiară. Există și excepții, subliniază Marta Sainz pentru 65ymas. Astfel, nu în toate situațiile copiii au obligația de a întreține părinții. Trebuie avut în vedere că vorbim de o obligație numai atunci când părinții nu dispun de mijloace economice.
Citește și: Plasarea acestui autocolant de alarmă fals poate fi o practică de vară costisitoare
„Sunt mulți clienți care ne sună„, precizează Sainz, „și ne spun că unul dintre frați nu contribuie la cheltuielile de locuință ale mamei sau tatălui. Întrebăm dacă tatăl are resurse financiare pentru a acoperi cheltuiala și ne spun că da, părintele are o pensie care îi permite să acopere costurile vieții în reședință. În aceste cazuri există o obligație morală față de părinții care au avut grijă de tine când erai mic”.
Numai când nu se dispune de mijloace financiare
Dar din punct de vedere legal, dacă părinții au resurse economice, nimeni nu este obligat să intervină economic. Din păcate obligația copiilor de a-i îngriji pe părinți există numai când nu se dispune de mijloace financiare. Dacă părinții nu au mijloace financiare și au mai mult de un copil (natural, sau adoptat, nu are importanță) trebuie să contribuie toți copiii cu aceeași sumă? Nu. Frații decid împreună cine contribuie și cât.
Avocatul explică: „una din cele mai frecvente situații este că tocmai un frate decide să îl dea în judecată pe un altul care nu își asumă costurile îngrijirii părinților. Fratele s-a plâns că plătea locuința tatălui de doi ani și celălalt frate nu se ocupa de nimic. A devenit clar că împotriva fratelui nu poate fi introdusă o acțiune de rambursare atunci când plățile se fac în mod voluntar. Judecătorul a interpretat că a contribuit în mod voluntar și, prin urmare, nu are nimic de pretins„, a mai explicat avocatul. Mai mult: cine dorește să revendice cheltuieli, trebuie să depună imediat cerere în acest sens. Sumele pot fi revendicate doar din momentul în care cererea este depusă.
