România este cea mai religioasă ţară din Europa, 64% din populaţie afirmându-şi credinţa absolută în Dumnezeu, conform unui studiu realizat în 34 de ţări de către Centrul de Cercetare Pew din Statele Unite.
Dincolo de nivelul de încredere „absolută”, o altă cercetare mai veche arată că procentul românilor care cred într-o anumită măsură în Dumnezeu ajunge la 95% din populaţia ţării, relatează Adevărul.
Cu toate acestea, practica religioasă propriu-zisă se regăseşte la cote mai scăzute – 50% din români afirmă că merg la slujbele de la biserică cel puţin o dată pe lună, iar 44% spun că se roagă zilnic, procente similare cu cel de 50% al românilor adulţi care se declară „foarte credincioşi”. Locul secund din clasament este ocupat de Armenia. Pe locul trei se află Georgia, urmată de Grecia, pe patru şi Moldova pe locul cinci.
La polul opus, cea mai „necredincioasă” ţară este Estonia. Danemarca, Cehia, Suedia şi Belgia sunt şi ele printre statele în care cultele religioase se află într-o accentuată cădere în desuetudine, având în vedere că doar unul din zece adulţi spun că sunt credincioşi.
Discrepanţele serioase între credinţa declarativă şi participare la rigorile religiei formale poate fi pusă, cel puţin în parte, pe cotele tot mai scăzute de încredere în Biserică din ultimele trei decenii.
În ultimele sondaje ale încrederii românilor în diferite instituţii publice, Biserica se menţine în jurul procentului de 50%, o scădere semnificativă faţă de perioada de glorie din anii 1990.
Practica ne omoară
„Dezlipirea” religiei de celelalte aspecte publice este dificilă pentru români pentru că înclinarea către credinţă şi o puternică influenţă a Bisericii în educaţie a primat în istoria ţării. „Când în Europa de Vest apăreau primele universităţi, în secolul al XI-lea, noi nu aveam decât biserici. Primul liceu construit în spaţiul românesc este abia în secolul al XIX-lea.
În plus, elita românească a fost compusă, secole de-a rândul, din clerici. Aşa că e de înţeles existenţa unor elemente culturale din prezent: preotul, considerat înţeleptul satului şi respectul faţă de figurile bisericeşti, confundat adesea cu umilinţa”, a explicat sociologul Gelu Duminică.
Dincolo de „moştenirea” istorică, ce face sau nu face statul în prezent îi „condamnă” pe oameni să recurgă la religie, ca unic salvator, mai arată expertul. „Eşecul statului, de a oferi dezvoltare cetăţenilor săi, creşte aşteptarea de la Dumnezeu. Nu ai în cine să crezi, aşa că pui speranţa pe seama lui Dumnezeu. Implicaţia bisericii ortodoxe române în marile mişcări sociale, precum comunismul sau Referendumul pentru familie sau campaniile electorale”, mai arată Duminică. Despre faptul că mulţi dintre români declară că sunt credincioşi, dar mai puţini sunt cei care şi practică în viaţa de zi cu zi, sociologul arată că „adevărata credinţă nu se arată în declararea pioşeniei, ci atunci când practicăm cuvântul lui Dumnezeu.
Dă bine să spui că eşti religios şi apoi să înjuri romii, să urăşti săracii sau să înveninezi (…) Dogma ortodoxă e o dogmă frumoasă, o dogmă a iubirii, care, din păcate, este uitată atunci când trebuie să o punem în practică”.