Loviţi, munciţi până la epuizare, izolaţi sub pază şi înfometaţi. Aşa descriu mai mulţi copii viaţa pe care o duceau în tabăra de reeducare din Vişeul de Sus.
Proprietarul taberei, Bert Schumann, a fost reţinut, alături de alte cinci persoane, printre care soția sa, Babett Schumann.
Acuzaţiile sunt grave: trafic de minori, grup infracţional organizat şi lipsire de libertate. Patru dintre tinerii nemţi, izolaţi în munţii Maramureşului, au depus plângeri. Copiii se află acum sub protecţia autorităţilor române, informează Observator.
Copiii muncesc cu zâmbetul pe buze. Într-un decor de vis, au grijă de animale şi sunt supravegheaţi cu grijă.
Este clipul de prezentare al taberei de reeducare pentru copiii nemţi relocaţi aici pentru că au comis fapte antisociale în ţara lor. Pe fundal vorbeşte îndrumătorul principal al tinerilor aflaţi pe drumul spre vindecare…
BERT SCHUMANN, proprietarul centrului: Caut un drum pentru o viaţă normală şi mai bună pentru copiii aceştia.
Însă, procurorii DIICOT descoperă că în spatele acestei imagini perfecte se ascundea teroarea.
„Mi-au dat cu pumni în cap şi picioare în burtă să continuu să lucrez”, a declarat o victimă.
„M-a tras jos de pe patul pe care eram, am căzut, m-a apăsat cu genunchiul pe spate şi mi-a răsucit mâinile”, a susținut o tânără.
„Eram certat, ameninţat cu bătaia, am fost lovit cu piciorul şi mâna ca pedeapsă pentru refuzul meu de mai lucra”, e o declarație a unei victime.
Asta au aflat anchetatorii de la copiii din centru. 20 de minori au găsit mascaţii marți, în munţii Maramureşului. Patru dintre ei au descris în faţa procurorilor tratamentele la care erau supuşi când nu respectau ordinele.
„Doi la unul”. Era pedeapsa ce mai cruntă, spun victimele. Cel nesupus era ţinut într-o cameră cu un singur geam, cu gratii. Fără baie, fără prea multă mâncare şi păziţi permanent de doi supraveghetori români. Unul în camera alăturată şi unul la uşă. La baie mergea doar dacă li se deschidea uşa. Uneori, nu…”
„Aşa am fost obligat să dorm mai multe luni la rând”, susține o victimă.
Cei obedienţi erau premiaţi. Mergeau la cinema sau primeau dulciuri… În Centru, copiii nu aveau voie să aibă telefon, tablete sau să ia legătura cu familia. Nu mergeau la şcoală şi nu primeau medicamente, dar erau duşi la spital dacă era …nevoie.
„Am fost la spital unde mi s-a introdus un dispozitiv anticoncepţional. Am fost ameninţată să accept acel dispozitiv, ca nu cumva să rămân însărcinată, altfel urma să fiu închisă la 2 la 1”, mai spune tânăra.
Erau obligaţi să muncească de dimineaţă până seara, spun anchetatorii. Să care bolovani sau lemne cu roaba, să cureţe grajdurile sau să construiască barăci cu mâinile goale. Totul cu două sau trei mese pe zi. Şi nici alea prea bogate, potrivit procurorilor DIICOT.
De-a lungul anilor, unii au fugit. Toţi au fost găsiţi repede şi reinternaţi în Centrul din vârful muntelui. Întâi la izolare. Copiii ajung în centrul din Vişeu prin hotărâri judecătoreşti ale instanţelor din Germania. Printr-un regulament al Consiliului European, pot fi relocaţi în orice stat membru care deţine astfel de Centre. Mulţi dintre ei au diverse afecţiuni fizice sau psihice. Chiar dependenţe de droguri ori de alcool. În faţa anchetatorilor, tinerii au povestit că reprezentanţii Centrului nu le dădeau medicamentele şi nu le tratau dependenţele. Dar erau puşi în plasament la familii din zonă. În acord cu tutorele german. Puţini vorbesc despre asta în localitate.
În cazul de sclavie de la Maramureş, şase persoane, printre care şi soţii Bert şi Babett Schumann, consideraţi „capii” grupării, vor fi prezentaţi în faţa instanţei cu propunere de arestare preventivă, potrivit unor surse judiciare.