Între 20 și 30 de români trăiesc într-o tabără improvizată în Frankfurt, pe strada Gutleutstraße, la numărul 332. Pe un teren, românii au improvizat din lemn numeroase barăci.
Membrii acestei comunități recurg la diverse metode pentru a se întreține. Unii își caută un loc de muncă, alții strâng peturi şi sticle reciclabile, femeile merg la cerșit prin oraș în timpul zilei. Un reporter de la Frankfurter Neue Presse (FNP) a vizitat tabăra în jurul prânzului, găsind-o aproape pustie.
Peisajul este unul dezolant: gunoi între colibe, munți de saci cu moloz, îmbibați cu apă de la ploaie. Piese de bicicletă și alte bucăţi de metal sunt împrăștiate peste tot. E greu de imaginat cum aceștia pot trăi în astfel de condiții, fără să își asigure prin păstrarea curățeniei condițiile minime de supraviețuire în acea tabără improvizată, scrie FNP.
„Orașul Frankfurt trebuie să ia măsuri”, declară Peter Postleb, fost șef al oficiului pentru curăţenia oraşului de la primăria din Frankfurt, în prezent consultant pentru siguranţă. „Autoritățile competente ar trebui să efectueze presiuni asupra proprietarului terenului”, a mai adăugat acesta. Terenul respectiv însă îi aparține unei firme înregistrate în Insulele Cayman și care are sediu în Frankfurt.
Fără canalizare sau toalete, românii care trăiesc în acea tabără sunt nevoiți să își facă nevoile în apropiere de colibele în care trăiesc. Odată ce vremea se va încălzi, problema se va înrăutăți semnificativ. În același timp, resturile de mâncare atrag șobolani, încă un factor care ar putea pune în pericol sănătatea românilor.
Rosemarie Heilig, șefa departamentului de sănătate și mediu din cadrul Primăriei, nu crede că este de competenţa sa: „Este o problemă de care trebuie să se ocupe, în primul rând, polițiștii”, susține aceasta.
La departamentul ei se apelează doar când este vorba despre un pericol clar pentru mediu sau sănătate. S-au făcut însă promisiuni că vor colabora cu serviciile de ordine publică. O infestare cu șobolani ar însemna însă că autoritățile se vor putea implica direct, fără să mai aibă nevoie de permisiunea proprietarului.
Fiind vorba despre o proprietate privată, statul nu se poate implica până când proprietarul terenului nu îi cere ajutorul.
Singurul lucru pe care îl poate face oraşul este să le plătească transportul înapoi de unde au venit, în România, însă majoritatea dintre ei nu vor să plece, preferând să trăiască sub poduri în Germania decât să se întoarcă în România.