Alegerea unei asociații caritabile din Essen devine caz național. Acuzația: măsură discriminatoare. Replica: prea mulți străini, bătrâni și femeii străine se simt în dificultate.
Se întâmplă la Essen, landul Renania de Nord-Westfalia. De o lună Tafel e. V., o asociație de binefacere care distribuie hrană săracilor, a decis ca pachetele sale alimentare să ajungă numai la nemți. Motivul: din 2015 numărul refugiaților și străinilor care se prezentau să primească produse mai mult decât s-a dublat, în decembrie fiind 75%.
Vestea a devenit caz național în Germania, scrie Corriere della Sera. Până acum astfel de episoade s-au înregistrat numai în țări precum Grecia, unde neonaziștii din partidul Zori Aurii organizau cantine și acțiuni caritabile rezervate în mod exclusiv conaționalilor. Lumea voluntariatului se revoltă și susține că nevoiașii nu pot fi diferențiați în funcție de naționalitate. Alegerea colegilor din Essen este criticată cu duritate de organizațiile surori din Köln, Düsseldorf, Berlin și Hamburg, care le reproșează că ”dau apă la moară populiștilor”. În timp ce Jochen Bruehl, președintele Asociației Federale care grupează cele circa 900 de bănci de hrană germane, spune că ”starea de nevoie este pe primul loc și în niciun caz nu trebuie să conteze originea”.
Însă Jörg Sartor, șeful de la Essener Tafel, nu e de acord. Nu înțelege agitația și refuză să fie inclus în categoria Auslaenderfeind, inamicii străinilor. Între timp, precizează la telefon din Essen că ”nu e adevărat că nu-i mai servim pe cei care nu sunt germani, decizia este să nu acceptăm străini în afară de cei înregistrați deja”. Adevărul, explică Sartor, e că ”în ultimii ani pensionatul, văduva, tânăra mamă germană au încetat să vină la noi pentru că se simțeau neplăcut să stea la coadă alături de tineri extracomunitari care nu respectă regulile, încearcă să treacă în față, împing. Vrem să restabilim echilibrul, este numai o măsură temporară de urgență, poate până la primăvară. Și oricum, încă și acum șapte din zece dintre cei pe care-i ajutăm sunt străini”.
Sartor vrea să clarifice un lucru: Tafel e.V. nu primește niciun ajutor de la stat, așa cum au spus unii acuzându-l că ”vrea să înfometeze copiii imigrați”. ”Asistăm cu voluntarii noștri 1.800 de familii, aproape 6.000 de persoane în 11 unități din întreg orașul. Dar chiar dacă mulți refugiați cred că au dreptul la ajutorul nostru, munca noastră este una suplimentară, nu suntem Crucea Roșie sau Caritas. Este statul, adică lumea politică cea care trebuie să se asigure că nici un copil nu suferă de foame, indiferent de unde vine”.
Oricum este considerată decizia, întâmplarea din Essen aduce în centrul conversațiilor publice germane o realitate puțin discutată în Germania: reîntoarcerea sărăciei în țara cea mai bogată din Europa, privind care cele 900 de unități Tafel prezente și în regiunile cele mai avute sunt oglinda fidelă. Așa cum scrie Süddeutsche Zeitung, ”un noroc pentru nevoiași, o rușine pentru statul social care nu reușește să garanteze minimul de siguranță celor care au nevoie”.