Un şofer român care își transportă compatrioții la muncă din Satu Mare în Portugalia a povestit, pentru publicația Der Spiegel, cum este viața la volanul furgonetei lui. Bărbatul, prezentat de jurnalistul german drept ”Viktor Talic”, este unul dintre sutele de români care fac curse între România şi Germania, Belgia, Olanda, Franţa, Italia sau alte ţări europene.
Der Spiegel mai relatează și faptul că în zilele noastre, la granița ungaro-română se primește șpagă pentru a nu mai fi ”cotrobăite” bagajele, lucru ce pare a fi constant și normal. De asemenea, traficul de țigări sau de orice altă marfă de contrabandă e mai înfloritor ca oricând.
Viaţa pe drum – un singur episod, la nesfârşit
”Viktor Talic are 34 de ani, dar arată ca şi când ar fi mai în vârstă. Îşi ţine mâinile puternice pe volanul furgonetei cu care îşi câştigă traiul. Privește ţintă la drumul de 4.000 de kilometri, dintre Satu Mare şi Portugalia, pe care îl cunoaşte de 10 ani”, începe publicația Der Spiegel relatarea despre șoferul român. Cursa durează 50 de ore, cu o pauză de trei ore de somn. Nu poate dormi până când nu ajunge în nordul Spaniei. ”Noroc cu casetofonul la care ascultă la volum maxim un CD cu muzică românească pop, care se repetă la infinit”, remarcă ziaristul.
Talic îi spune jurnalistului că ar putea să conducă mai puţine ore, dacă ar trece prin Italia. Însă, evită ţara, de teama carabinierilor, despre care ştie că au confiscat maşini româneşti, chiar şi pentru cele mai mici nereguli. În Franţa, Talic evită autostrăzile, pentru că sunt prea scumpe. Pe parcursul călătoriei, cei şapte oameni din furgoneta lui au câte 15 minute pauză de masă, iar Talic are cinci minute la dispoziţie ca să alimenteze furgoneta. O pauză de 10 ore în Portugalia, alături de mama lui, este singurul răsfăţ pe care şi-l permite. Femeia s-a mutat de curând în oraşul Portimao, unde face curăţenie într-un hotel, pentru cinci euro pe oră, echivalentul a aproximativ 20 de lei.
Viitor schimbat într-o fracțiune de secundă
Într-o fracţiune de secundă, îşi aduce aminte de copilărie, când era un elev priceput la matematică, cu şanse pentru un viitor diferit. Însă, episodul fericit din amintirea lui se pierde imediat sub negura altuia – înmormântarea tatălui, atunci când el avea doar 14 ani. Bărbatul tăia un copac într-o pădure, când a fost lovit atât de puternic de o creangă în ceafă, încât i-au sărit ochii din orbite. Panicat şi nevăzător, omul s-a aplecat spre drujba pe care o folosea. Astfel, instrumentul i-a străpuns inima, transformându-l pe copil în capul familiei.
Românul revine în prezent și își reamintește de cei șapte oameni pe care îi duce la muncă. S-a certat cu ei pe tema bagajelor, fiindcă fiecare și-a adus mai mult de un bagaj, mai cu seamă pentru că, pe lângă lucrurile necesare, cu toții cară cadouri pentru rudele care trăiesc în străinătate – băuturi alcoolice preparate în casă sau carne de la animale de casă sacrificate de ei. De multe ori, lui Talic i se cere să ducă jumătate din salariul unor persoane care îşi întreţin familia rămasă acasă, în România.
Oamenii au dat câte 120 de euro, echivalentul a peste 500 de lei, pentru cursa spre Portugalia. Mulți dintre ei îşi încearcă pentru prima dată norocul în străinătate. Unii merg pentru o scurtă perioadă de timp, ca să cultive asparagus, să lucreze în construcţii sau să facă orice muncă, pentru a se putea întoarce în țară cu bani. Câțiva s-au întors în România doar pentru a-şi reface actele care le-au expirat.
Șpăgile de la graniță și controalele vameșilor
La graniţa cu Ungaria, poliţiştii de frontieră ”transpiră în uniformele lor albastre şi verifică paşapoartele în reluare”, notează jurnalistul Der Spiegel. Şeful lui Talic se află în faţa furgonetei, într-un Passat VW. Dacă apare vreo neregulă, bărbatul va interveni, deși s-a certat mai devreme cu Talic, pentru că românul le-a permis pasagerilor să ia atâtea bagaje.
Însă, în loc să le ceară bani oamenilor pentru că au avut mai mult de un bagaj, Talic le-a mai dat și câte două cartușe cu ţigări, cât are voie să aibă o persoană la trecerea frontierei. În Ungaria, un pachet cu ţigări este mult mai ieftin decât în România. Cartușele din braţele pasagerilor, dar şi cele ascunse undeva în maşină, vor fi vândute în Franţa, unde ţigările costă de trei ori mai mult decât în România.
Pasagerii românii fac chetă: trebuie să îi dea mită 130 de lei unui poliţist de frontieră, astfel încât să nu li se desfacă bagajele şi pentru ca vameșul să controleze numai spaţiul de la motorul furgonetei. Toată operațiunea durează mai bine de trei ore.
Furgoneta își continuă drumul până la granița cu Germania. Vameșii sunt „corecţi şi enervanţi”, în cuvintele lui Talic. Ei sunt singurii care verifică dacă furgonetele sau remorcile sunt prea încărcate sau dacă şoferul are în trusa de prim-ajutor mănuşi din latex, pentru protecţie împotriva infecţiei cu HIV.
Pe de altă parte, francezii, spaniolii şi portughezii nu verifică aproape niciodată maşinile care transportă români, pentru că ştiu că ar avea foarte mult de muncă din cauza numeroaselor nereguli – prea multe ţigări, probleme cu anvelopele sau lipsa Certificatului de Inspecţie Tehnică Periodică, comentează jurnalistul german.
Prea obosit ca să vorbească
Pe bordul furgonetei, Talic are opt telefoane mobile – două româneşti, unul german, unul francez, unul spaniol şi trei protugheze. Imediat ce trece de graniţa cu Portugalia, începe nebunia. Toate cele opt telefoane mobile sună încontinuu. Oamenii vor să ştie la ce oră le sosesc rudele sau pachetele din România. Uneori, Talic vorbeşte cu trei oameni simultan. Dacă nu răspunde la telefon, românii se îngrijorează şi îl sună şi mai des.
După ce lasă pasagerii la destinaţie, descarcă pachetele şi încarcă altele, Talic ajunge acasă, se aşează la masă cu mama lui, dar este prea obosit ca să vorbească.
Precizează, totuşi, pentru reporterul Der Spiegel care l-a însoţit, că a fi român nu înseamnă să ai o naţionalitate. „Să fii român este un serviciu în sine”, concluzionează el.
sursa: romanialibera.ro