De la 1 ianuarie 2015 Germania a introdus salariul minim orar de 8,50 € pentru toţi lucrătorii. Aprobarea acestuia era la baza acordului de guvern între CDU, formaţiunea de centru-dreapta a Angelei Merkel şi SPD, social-democraţi. Trebuia să fie baza de plecare pentru reglementarea unei pieţe de muncă devenită exagerat de flexibilă în 2003 în urma seriei de reforme Agenda 2010 a lui Gerhard Schröder (cu cazuri limită precum o retribuţie de numai 2,48 €), însă se dovedeşte a fi un bumerang.
Legea în vigoare în acest moment nu este detaliată, lasă multe zone gri unde se poate specula şi astfel ocolirea sa este tot mai frecventă.
Uitaţi de ideea că nemţii nu eludează legile: o fac şi ei. Cazul cel mai comun de evitare a salariului minim orar este cel care priveşte lucrătorii angajaţi pentru mai multe ore decât cele care sunt apoi înregistrate în mod oficial. Lucrătorul nu spune nimic pentru a evita să fie concediat de un angajator care, în general, se justifică spunând că dacă ar trebui să plătească salarii conform legii, acel loc de muncă nu ar mai exista.
Au apărut tot felul de acrobaţii, cum semnalează Die Zeit. Un patron de cinema ar fi vrut (dar i-a fost refuzat) să continue să-şi plătească angajaţii cu 7,06 € pe oră la care să adauge însă băuturi răcoritoare, popcorn şi intrări gratuite în sală. Un distribuitor de ziare din zona Renania de Nord – Westfalia a mutat apariţia unuia dintre săptămânalele sale de duminică, sâmbăta pentru a putea angaja numai curieri minori, adică lucrători pentru care nu este obligatoriu salariul minim orar (dar care au limita de a nu putea lucra în ultima zi a săptămânii).
Mai există unii care au decis să încerce să facă diferenţa între disponibilitate şi munca efectivă, plătind-o pe prima în manieră forfetară şi pe a doua cu salariul minim orar. Este cazul unei agenţii de servicii specializată în evenimente Eventteam. Este vorba, de exemplu, de disponibilitatea unui responsabil cu garderoba care probabil pe timpul spectacolului nu va sta să aranjeze geci şi genţi tot timpul, dar care se află oricum la faţa locului, în spatele tejghelei.
În schimb, mulţi taximetrişti au fost obligaţi să demisioneze şi să înceapă să lucreze ca liber-profesionişti la aceeaşi firmă la care înainte erau subordonaţi. Pentru freelanceri nu există minim garantat. O altă problemă este cea a retribuţiilor celor care lucrează numai parţial în Germania, cum sunt de exemplu camionagiii străini care tranzitează, care, când vor trece graniţa germană, vor trebui să fie plătiţi cu cel puţin 8,50 € pe oră.
Nu se plâng numai lucrătorii, ci şi angajatorii.Multe profesii, dacă sunt plătite cu salariul minim orar, riscă să dispară în special în sectorul turistic.
Deocamdată ministrul Muncii, Andrea Nahles, inivită la calm şi descrie situaţia actuală drept „o fază de tranziţie”.