Sclavagism, dependenţă, ameninţări – cu aceste cuvinte dure descrie un muncitor român ceea ce a trăit în Germania. Povestea lui Dumitru nu este însă un caz singular, scrie Deutche Welle.
Dumitru încă mai luptă pentru drepturile sale (foto: dw.com)
O locuinţă de două camere, pe care trebuia să o împartă cu alţi 17 bărbaţi, la o chirie de 1700 de euro pe lună. Iată ce a trăit Dumitru la Berlin. Vărul său i-a povestit că în capitala Germaniei se găseşte de lucru şi se plăteşte bine, aşa că a pornit la drum, străbătând 1500 de kilometri.
La început lucrurile au funcţionat. Bărbatul în vârstă de 36 de ani căra saci cu ciment sau efectua alte munci pe şantierul centrului comercial „Mall of Berlin”. În primele săptămâni şi-a primit salariul în mod regulat – 5-6 euro pe oră. Apoi plăţile n-au mai fost la timp, pentru ca în final el şi alţi 30 de muncitori români să nu mai primească niciun ban. Nici contractul de muncă promis nu l-a mai primit.
Necunoaşterea, un factor important
Avem de-a face cu un caz tipic de exploatare sistematică – spune sindicalistul Dominique John, coordonatorul proiectului Uniunii sindicale germane „Faire Mobilität” (Mobilitate justă) – www.faire-mobilitaet.de. Afectaţi sunt în principal muncitorii din estul Europei. Agenţii particulare de recrutare profită de lipsa cunoştinţelor de limbă, de necunoaşterea cadrului legislativ de către aceşti oameni. „Adesea contractul de muncă este corelat de cazare. Dacă muncitorii se îmbolnăvesc sau nu mai sunt dispuşi să accepte condiţiile impuse de patroni, riscă să ajungă fără adăpost” – explică John, arătând că oamenii sunt supuşi astfel unei duble dependenţe, de care cu greu pot scăpa.
Nu prea se opune rezistenţă
Aşa s-a întâmplat şi cu cei mai mulţi dintre colegii lui Dumitru. Nici unul dintre ei nu ştia că pe şantierele berlineze are dreptul la un salariu de 11 euro pe oră. Iar în momentul în care n-au mai primit deloc bani, mulţi români s-au întors resemnaţi în patria lor. Dumitru nu ales acest drum şi, împreună cu câţiva colegi, a prins curaj şi în toamna trecută a început să protesteze în faţa centrului comercial „Mall of Berlin”. Zile întregi românii au rezistat în corturi la temperaturi sub zero grade.
Tribunalul le-a dat dreptate
Sindicatul „Freie ArbeiterInnen Union” (FAU) (www.fau.org) – Uniunea muncitorilor liberi – s-a implicat şi a supus atenţiei şapte dintre cazuri Tribunalului Muncii din Berlin. Primele succese nu s-au lăsat aşteptate: în august trei români au câştigat în instanţă. Nicolae este unul dintre ei. Ca muncitor calificat metalurgist are dreptul la un salariu de aprox. 1200 de euro. La pronunţarea sentinţei, Nicolae nu se mai afla la Berlin. După luni întregi de proteste, neavând locuinţă şi-a pierdut dreptul de a beneficia de libera circulaţie a forţei de muncă în spaţiul UE. Aşa a fost nevoit să părăsească Germania şi să se întoarcă în România.
Majoritatea victimelor, în construcţii
În timp ce, în Germania, străinii sunt exploataţi prin firme subcontractante neserioase în special în domeniile construcţii, industria cărnii şi îngrijirea bătrânilor sau a bolnavilor, în general, sunt periclitaţi cei din agricultură, silvicultură şi pescuit. Potrivit FRA, e greu de spus câte asemenea cazuri există cu adevărat, deoarece doar unele ies la iveală.
Exploatarea ar putea fi evitată pe mai multe căi, de pildă prin acordarea de certificate produselor – „Fair Work” după modelul bine cunoscut „Fair Trade”, crede Katya Andrusz de la FRA.
O cale esenţială de evitare a exploatării e buna informare – chiar în ţările de origine. Doar cel bine informat îşi cunoaşte drepturile – arată Dominique John. În cele 6 centre de consiliere, câte există la nivelul Republicii Federale, au fost prelucrate anul trecut 6000 de cazuri de exploatare. „Dacă am dispune de un număr dublu de centre, ne-am putea ocupa şi de un număr dublu de cazuri”.
Dumitru vrea să rămână în Germania şi să protesteze până la procesul programat pentru mijlocul lunii septembrie. Luptă pentru 4000 de euro care i se cuvin şi pentru ca alţi români ca el să nu fie nevoiţi să treacă prin aceeaşi experienţă amară în Germania. Aici se simte ca un străin. Deşi, de fapt, e european – dar în Germania nu i se dă acest sentiment. De aici porneşte totul.
sursa: Deutche Welle