Adesea, consumatorii de carne încearcă să nu se gândească la faptul că animalele sunt ucise și tranșate pentru hrana lor. În schimb, angajații din abatoare abia pot ignora moartea, așa cum arată un documentar realizat de ARD. „Noi și animalul” („Wir und das Tier”) explorează realitatea din abatoare, prezentând perspectivele celor care lucrează acolo, ucigând animale pe care „le iubesc și le respectă”. Filmul evidențiază contradicțiile și provocările etice ale acestei profesii.
CITIȚI ȘI ► După muncă grea în Germania, românii se întorc acasă cu bani mai puțini decât sperau, boli și traume
Documentarul „Noi și animalul” al câștigătorului premiului Grimme, David Spaeth, îi poartă pe telespectatori într-o călătorie în spatele scenei abatoarelor. Prezintă oameni care sacrifică animale și, în același timp, le iubesc și le respectă. De asemenea, explorează posibile scenarii de viitor.
Contradicțiile sacrificării animalelor
Reportajul se îndreaptă către cei care sunt la începutul lanțului – către cei care se ocupă de sacrificiu: o tânără ucenică, maistrul ei și alți doi sacrificatori. Filmul arată contradicțiile muncii lor și modul în care ei le gestionează. Pe de o parte, își găsesc plăcerea în muncă, îi împlinește și înțeleg relevanța acesteia. (Continuă mai jos)
„Și indiferent dacă e vorba de tăiere sau de eviscerare – dacă funcționează și începi să te descurci destul de bine”, spune de exemplu Amelie, ucenica din abator, „atunci te gândești: Acum mă simt bine. Și apoi te întrebi într-un fel: Acum mi-e permis să mă simt bine sau nu?„. Pe de altă parte, munca lor nu este întotdeauna ușoară. Slujba este solicitantă fizic și psihic.
CITIȚI ȘI ► Cum găsești un loc de muncă în Germania fără să știi limba: iată câți bani poți câștiga
Condiții grele de muncă
Măcelarul Ionel, care lucrează în cel mai mare abator de bovine din Europa, povestește cum uneori își închide ochii în timpul procesului de sacrificare. Locul său de muncă este cunoscut sub numele de „Stand de împușcare”, zilnic trec sute de bovine prin boxa lui. El își face bine munca atunci când animalele cad aproape nemișcate.
Uneori, mângâie o vacă pentru a-i oferi un sentiment bun. „Poți să o mângâi pe spate și să te joci cu ea. Sau îți linge mâna. Asta o calmează înainte să fie împușcată„, spune Ionel. După ce își termină schimbul, merge acasă și încearcă să-și scoată munca din minte.
Chiar și după 40 de ani de experiență ca sacrificator, spune Jürgen, directorul unei fabrici de carne bio din Bavaria, munca nu devine mai ușoară. „Îmi este din ce în ce mai greu să fac asta”. El este conștient că în zilele noastre consumul de carne este tot mai criticat.
Sacrificare manuală sau cu roboți?
Care este viitorul sacrificării? Cercetătorii de la Universitatea de Științe ale Mediului și Biosferei din Ås, Norvegia, lucrează la un robot modern de sacrificare. Scopul lor este să dezvolte un sistem complet automatizat pentru tranșarea industrială a porcinelor. Cadavrele porcilor sunt fixate într-o structură metalică masivă. Brațele robotului înconjoară corpul animalului, iar cu ajutorul inteligenței artificiale se fac calcule și se taie. Încă mai apar erori, tehnologia nu este complet cercetată. Dificultatea pentru robot sunt diferențele naturale ale animalelor: articulațiile, mușchii și distribuția grăsimii.
CITIȚI ȘI ► Sosește taxa pe carne: noi scumpiri în supermarketuri și măcelării
Aspecte morale și emoționale
Cercetarea ridică întrebări: Vor face mașinăriile sacrificările în viitorul apropiat? Se va schimba locul de muncă astfel încât animalele să nu mai întâlnească oameni? Și oamenii vor scăpa atunci de responsabilitate? Până acum, în societate a fost „total în regulă” să mănânci carne, spune măcelăreasa Elisabeth. „Avem o majoritate largă care mănâncă carne, iar carnea trebuie să fie produsă într-un fel sau altul, dacă societatea consideră că este în regulă să o mănânce”.
Și totuși, angajații din abatoare se întreabă dacă ceea ce fac în fiecare zi este corect. Ei discută, reprezentativ pentru consumatorii de carne, aspectele morale și emoționale ale procesului de sacrificare. Deși în Germania se mănâncă tot mai puțină carne, numărul global crește. Meseria de măcelar, în orice formă, probabil că va rămâne în continuare.