Sari la conținut

S-a întors din Germania și a deschis o afacere în turism: «Vreau să le arăt străinilor ce are România de oferit»

18/12/2019 15:08 - ACTUALIZAT 16/10/2023 17:29

Un român, pe nume Paul Buchfellner, şi-a petrecut o bună parte din viaţă în Germania. Apoi, s-a întors acasă şi a fondat agenţia de turism Karpaten Outdoor Tours pentru că a vrut să le arate străinilor ce are România de oferit. Acum îşi împarte timpul între patria-mamă şi cea care l-a adoptat şi unde locuieşte încă familia sa, scrie Ziarul Financiar.

„M-am născut în România, sunt originar dintr-un sat de şaşi de lângă Sibiu ce se numeşte Apoldu de Sus. Am copilărit aici şi nu am decât amintiri foarte faine din primii mei ani de viaţă. Nu aş da perioada aceea nici pentru milioane de lei, mai ales când o compar cu copilăria celor de astăzi“, spune antreprenorul.

A făcut şcoala şi armata în România, iar pe 25 iunie 1990 a plecat împreună cu părinţii în Germania. „Toţi din zona noastră voiau să plece.“ Îşi aminteşte că au mai rămas doar 5-6 familii.

„Noi am plecat cu două valize şi atât. Acum sunt la vârsta părinţilor şi uitându-mă în urmă mă gândesc cât de greu le-a fost să lase totul în urmă. E adevărat că în Germania au găsit un viitor mai bun, dar acolo nu e patria ta, nu eşti acasă.“

Au plecat către Nürnberg, unde aveau pe cineva care i-a ajutat să o ia de la zero. Totuşi, an de an au revenit în România în concediu.

„De fiecare dată când mă întorceam eram tot mai convins că vreau să fac ceva aici, ceva ce să combine şi viaţa mea din Germa­nia, dar şi ce găseam în România când veneam.“ Nu ştia însă ce ar putea să facă pentru că nu este meşteşugar, nu este un artizan care poate crea ceva.

În Germania se înscrisese la o şcoală de mecanici auto, dar nu i-a plăcut aşa că nu a terminat-o. „Apoi m-am înscris la cursuri de electroIT şi am ajuns să lucrez pentru Vodafone Germania. Am fost, timp de 10 ani, store manager, însă la un moment dat magazinul s-a închis şi a trebuit să iau o decizie.“

Era într-un moment de cotitură. Trăise 20 de ani în România. Trăise 20 de ani în Germania. Şi ajunsese să se întrebe ce urmează.

Primii clienți

„La momentul acela toate concediile mi le petrecusem în România, cu excepţia lunii de miere când am mers în Canada, în zona Rocky Mountains.“

Era anul 2006 când şi-a cumpărat prima maşină de teren în România şi venea din când în când cu prieteni pentru a le arăta ce frumos e aici. Tuturor le plăcea ce ajungeau să descopere, aşa că Paul Buchfellner s-a gândit că ar putea face ceva în direcţia aceasta.

„Avem la momentul acela un job nou, dar mi-am dat demisia pentru că eu câştigam prea puţin să trăiesc şi prea mult ca să mor. E o vorbă a germanilor. Soţia mea când a auzit atunci a plâns.“

În 2009 începuse să facă ture cu turiştii, dar ca hobby, pe lângă job. Doi ani mai târziu a decis să pornească pe acest drum al antreprenoriatului în turism.

„În 2012 am participat la târgul de turism CMT de la Stuttgart. Acolo am găsit şi primii clienţi.“ A fost un grup de turişti din Germania care au dorit un tur cultural de circa 14 zile. Planul său a fost încă de la început să ofere ture de aventură. „Am crescut însă apoi frumos, chiar în direcţia asta.“

Acum are 30-35 de grupuri de turişti pe an, fiecare de câte 5-7 sau până la 9 oameni. Cei mai mulţi, 70%, vin din Germania, dar are şi „musafiri“ din Austria, Elveţia, Luxemburg sau Olanda.

„Mulţi ştiu despre România că este o destinaţie interesantă, dar sunt totodată sceptici pentru că au deja formată o imagine de ansamblu, nu tocmai pozitivă.“ După un sejur de 6-7 zile însă toţi spun că nu se aşteptau la o vacanţă atât de reuşită, nu se aşteptau să găsească oameni atât de faini, care să îi invite la ei acasă să bea un pahar de vin. „Ei nu sunt obişnuiţi aşa.“

Când a decis să înceapă acest business, în 2011, Paul petrecea în România 50-60 de zile pe an, însă numărul acestora a crescut constant. Sezonul de vacanţe începe în aprilie şi se încheie în noiembrie. „Iarna e mai greu să dezvolţi turismul de aventură, noi mergem de regulă cu ATV-urile, cu maşinile de teren sau pe biciclete. Pentru sporturi de iarnă România e mai puţin cunoscută.“ Astfel, în sezonul rece, el se întoarce în ţara care l-a adoptat.

Familia sa locuieşte încă în Germania. Are doi băieţi, unul de 14 şi un altul de 10 ani. Paul este însă plecat o bună parte din an, petrecând în prezent 200-230 de zile în România. „Soţia mea este originară din acelaşi sat cu mine, a crescut pe aceeaşi stradă, însă ea a plecat când avea doar 12 ani. Întâmplarea a făcut apoi să ne regăsim.“

Deoarece el petrece atât de multă vreme în România, şi-au pus problema să se mute cu familia aici. „Totuşi, soţia mea se gândeşte ce poate face, nici nu mai vorbeşte limba la fel de bine, şi să se mute la sat e dificil. Au mai rămas puţini tineri şi puţini copii.“

Aşa că, momentan, el face naveta între cele două ţări. Plus că, familia sa petrece 3-4 săptămâni vara în România.

„Pentru mine, ceea ce fac nu e un job, ci mai degrabă un hobby. Promovez o ţară, o destinaţie ce merită să fie cunoscută. E important să ne întoarcem privirea către Est, să vadă şi alţii ce frumos este în România. Este o combinaţie de locuri şi oameni.“

Respect pentru natură

Clienţilor săi, Paul le propune trasee, însă ei sunt cei care aleg direcţia de mers. Iar ca ture, există două posibilităţi. „Ne putem caza la pensiuni sau la cort.“ Şi pensiunile sunt diferite, deci depinde de ce vor turiştii. Se poate opta pentru cazări standard sau pentru cele premium pentru că România are opţiuni ce pot sta la aceeaşi masă cu cele din vest. Cei care aleg să meargă cu cortul, pot pune cortul pe maşină sau pot dormi în iarbă. Există şi posibilitatea de a combina cele două opţiuni. Turele clasice durează între 6 şi 10 zile de regulă.

„Noi nu facem turism extrem, nu facem concursuri cu maşinile pe munţi. Mergem cu maşini de teren, dar pe drumuri deja bătute, nu le deschidem noi. Încercăm, atât cât putem, să respectăm natura.“

Printre aventurile trăite alături de turişti, el menţionează câţiva urşi pe care i-a zărit de depărtare. Turiştii au fost însă încântaţi. „Cel mai mult vizitatorilor le place însă contactul uman, faptul că pot interacţiona cu localnicii.“

Continuați să citiți în Ziarul Românesc