Sari la conținut

Românii se mulțumesc cu puțin: Practic, avem venituri mici, dar nu ne plângem și trăim înghesuiți, dar nu ne deranjează

18/01/2017 09:07 - ACTUALIZAT 18/01/2017 11:41

Deşi suntem una dintre cele mai sărace ţări din Uniunea Europeană, inclusiv în ceea ce priveşte nivelul de trai calculat conform indicatorilor financiari, satisfacţia individuală faţă de calitatea vieţii este peste media UE la multe capitole importante.

România a avut o creştere economică în ultimii ani peste media europeană, iar estimările pentru acest an sunt la fel de optimiste. Dar creşterea Produsului Intern Brut, ca şi ceilalţi indicatori macroeconomici, sunt doar cifre, care ne dau o imagine asupra întregii ţări şi a întregii economii, nu şi asupra calităţii vieţii. Desigur, nivelul de trai se poate măsura şi în câte kilograme de carne ne putem cumpăra din salariu, dar importante sunt şi aşteptările populaţiei faţă de ce îţi permite venitul lunar să faci. Este o diferenţă majoră între o persoană care estimează că va petrece un concediu de trei săptămâni în străinătate şi una care speră la o săptămână în ţara proprie. Dacă aşteptările fiecăruie se realizează, ambele vor fi mulţumite, scrie revista Capital.

Aşa se poate explica de ce la indicatorul „satisfacţia generală a vieţii“, calculat de Eurostat în toate statele membre ale Uniunii Europene, România are 7,1 puncte dintr-un maximum de zece, cu un procent de 63,75% din populaţie care declară că avem un nivel mediu de satisfacţie, 19,7% îl consideră ridicat, iar 16,7% scăzut. Spre comparaţie, media UE la acest indicator este de 7,1 puncte, cu un maxim de 8 puncte în Danemarca, Finlanda şi Suedia şi un minim de 4,8 puncte în Bulgaria. Cu alte cuvinte, trăim la fel de bine ca majoritatea europenilor din Vest şi nu mult sub cele mai dezvoltate economii.

La capitolul „satisfacţie financiară“ avem un punctaj de 6,2 din zece, în condiţiile în care venitul net echivalat în medie anuală este de 2.315 euro. Media UE la acest capitol este de 6 puncte, cu un minim în Bulgaria de 3,7 şi un maxim în Danemarca şi Suedia de 7,6. Aici se observă cel mai bine discrepanţa majoră dintre percepţia proprie asupra vieţii şi a veniturilor necesare şi cifrele brute; cu 2,315 euro România este pe ultimul loc la venituri în UE, media fiind de 16.101 euro, iar maximul este înregistrat de Luxemburg cu 35.270 euro.
Numai că Luxemburg are un punctaj de 6,9 la satisfacţia financiară, nu foarte mult peste cel de la noi. Iar Bulgaria are un punctaj de 3,7 la venituri de 3.332 euro. Nu vom intra în amănunte legate de diferenţa dintre rural şi urban, dintre locuitorii oraşelor mari şi metropolelor (unde venitul net lunar poate fi de peste 2.000 de euro) versus cei din sate care nu au niciun venit, ci doar prezentăm datele pe care Eurostat şi INS le au ca oficiale la nivel de UE.
Inclusiv la gradul de satisfacţie faţă de propria locuinţă avem un punctaj foarte mare, de 7,4, faţă de o medie UE de 7,5 puncte, cu un minim de 6 în Bulgaria şi un maxim de 8,4 în Finlanda. Surprinzător deoarece România are un grad de suprapopulare de 49,7%, adică maximul, mult peste media UE de 16,8% minimul fiind regăsit în Cipru, cu 1,4%.
Practic, trăim înghesuiţi, dar nu ne deranjează. Probabil faptul că suntem proprietari ai locuinţei în care stăm este mai important decât numărul de metri pătraţi personali, altfel nu se explică de ce suntem atât de mulţumiţi cu locuinţele mici. Oricum, trendul se păstrează, cele mai vândute apartamente fiind cele de două camere şi garsonierele, nu cele cu mai multe camere sau casele. Și nu ne aflăm în situaţia de a nu avea spaţiu pentru locuinţe mai mari; numărul de oameni pe kilometru păstrat este de 92, în timp ce în Bulgaria este de 70, dar în Germania urcă la 230.
Ne mulţumim cu puţin
Pe lângă aşteptările oamenilor faţă de condiţiile de trai, gradul ridicat de satisfacţie mai poate fi pus şi pe seama necesarului financiar redus pentru coşul de consum. Conform calculelor realizate de Instititutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii (ICCV) la finele anului trecut, o familie formată din doi adulţi şi doi copii, adică 2,8 persoane, necesarul de trai din mediul urban presupune un coş minim de consum lunar de 2.273 lei, nu mult peste două salarii minime. În zona rurală, valoarea acestui coş scade la 1.831 lei, presupunând că o parte dintre produse şi servicii sunt asigurate prin funcţionarea propriei gospodării. Specialiştii de la ICCV precizează că realizează calculul luând în considerare tot ce este necesar pentru o familie (alimente, îmbrăcăminte, locuinţă, servicii etc.), inclusiv costurile aferente participării familiei în societate şi chiar crearea unui fond de urgenţă (economii) de 10% din calculul final.
Un calcul „normativ“, cum este cel realizat de INS pentru coşul de consum (care indică o valoarea mai mică, de circa 1.500 – 1.700 lei în funcţie de regiune), ia în calcul cheltuielile deja realizate, care nu respectă întotdeauna normele de nutriţie şi igienă.
ICCV a calculat şi valoarea unui coş minim de subzistenţă pentru familia cu 2,8 persoane, care este de 1.842 lei în urban şi 1.600 lei în rural. Dacă ne uităm şi la salariu mediu net, care depăşeşte 2.000 de lei lună în cinci judeţe, putem spune că nivelul de trai calculat de ICCV este acoperit financiar cu prisosinţă într-o bună parte a ţării. În Bucureşti salariul mediu net a ajuns la 2.813 lei, cu 65% peste media naţională, în timp ce minimele le găsim în judeşul Harghita, cu 1.317 lei şi Covasna cu 1.398 lei.
Chiar şi în cele mai sărace zone însă, necesarul financiar poate fi acoperit dacă ambele persoane adulte din familie sunt angajate. Revenind la gradul de satisfacţie, probabil că procentele Eurostat ne arată chiar acest lucru, cu 61,8% având un grad mediu de satisfacţie şi 8% un grad ridicat. În restul de 30,2% găsim familiile care, cel mai probabil, nu reuşesc să îşi acopere cheltuielile lunare sau elimină diferite aspecte ne-esenţiale traiului zilnic.
Ne mulţumim cu puţin. Acest lucru este evident şi din alte date al INS, care arată că speranţa de viaţă de la noi, de 72 de ani, este cea mai mică din UE şi muncim de când terminăm liceul până după vârsta legală de pensionare. Chiar dacă venitul pe familie acoperă necesarul calculat de ICCV, majoritatea banilor se duc pe mâncare (38%), dar şi pe tutun şi alcool (6%). Procente calculate ca medie, deoarece doar 25% dintre adulţi (peste 15 ani) sunt fumători zilnici, conform datelor oficiale. De asemenea, aproape un sfert din venituri merg către întreţinerea locuinţei, iar banii pentru educaţie şi sănătate rămân foarte puţini.
Cel mai probabil, odată cu creşterea veniturilor, vor creşte şi aşteptările oamenilor faţă de nivelul de trai. Până atunci, putem încerca la nivel personal să facem cât mai bine pentru noi şi pentru familie şi să punem presiune pentru îmbunătăţirea sistemelor publice, unde suntem mai deficitari decât suntem la nivel individual, mai menționează sursa citată.
http://ziarulromanesc.de/romania/peste-46-dintre-copiii-din-romania-supusi-riscului-de-saracie-germania-la-polul-opus/
http://ziarulromanesc.de/romania/romania-tigrul-europei-la-crestere-economica-in-portofele-urla-saracia/