Viața cerșetorilor de etnie romă din Hamburg a atras atenția regizorului român Andrei Schwartz, care vrea să le captureze greutățile într-un film documentar.
Potrivit unui reportaj realizat de Abendblatt, odată cu sosirea verii, cerșetorii iau cu asalt străzile orașului Hamburg. După estimările lui Schwartz, între 80 și 100 de persoane venite din România își petrec zilele așezați pe trotuar, în fața supermarketurilor sau pe sub poduri, cu pahare de carton în mână, apelând la mila trecătorilor.
Documentaristul consideră romii ca fiind oameni unici, care călătoresc în mod constant între două culturi total diferite: cea de acasă și cea din Germania. Proiectul despre romii cerșetori din Hamburg la care lucrează românul se numește „Namaesti–Hamburg und zurück” (Nămăești-Hamburg și retur).
Andrei Schwartz s-a născut în București, în anul 1955. La vârsta de 17 ani, familia sa s-a mutat în Germania, împreună cu el și cu fratele său geamăn. Trăiește de 30 de ani în orașul Hamburg. Tatăl său a fost sculptor iar mama sa pictoriță. A studiat Istoria Artei şi Comunicare Vizuală iar fimul său „Auf der Kippe” a câștigat în anul 1997 locul întâi la cel mai mare festival de filme documentare din lume, care s-a desfășurat la Amsterdam.
Andrei Schwartz a iubit întotdeauna acest oraș german, însă, de când i-a ajutat pe mai mulți romi, însoțindu-i pe la diferite instituții, a început să observe lacune.
„Un cerșetor român mi-a povestit emoționat cum controlorii i-au confiscat pur și simplu abonamentul pe o lună pentru care se chinuise să strângă bani. După multe drumuri umblate, documente completate și vizite, bărbatul și-a recuperat abonamentul, fără însă ca cineva să își ceară scuze pentru eroarea produsă”, își amintește Schwartz.
Acesta este unul dintre motivele pentru care vrea să realizeze acest documentar. Pentru că își dorește să arate felul în care anumiți oameni sunt tratați în societate chiar și în timpul unor proceduri obișnuite.
Lucrurile nu decurg întotdeauna în mod ideal. Potrivit documentaristului, de multe ori, apropierea de un cerșetor se dovedește a fi o misiune dificilă. Mulți dintre ei nu au încredere în el, cu toate că vorbesc aceeași limbă. Alții sunt mai deschiși.
Începând cu anul 2010, orașul cooperează cu Hoffnungsorte Hamburg pentru a ajuta migranții fără adăpost veniți din state membre ale Uniunii Europene.
„În primul rând, trebuia studiat mediul din care proveneau aceste persoane. Majoritatea romilor vin din Nămăești, aflat la aproximativ 100 de kilometri de București”, susține Ulrich Hermannes, managerul organizației.
Berlin, bătaie între clanuri în «Casa ororilor», intervenție a trupelor speciale germane într-un imobil ocupat de 200 de romi
În trecut, la Nămăești existau trei fabrici: una de ciment, una de mașini și una de mobilă. Autobuzele preluau muncitorii din sat în fiecare dimineață. Pe rând, fabricile au dispărut, iar acum, oamenii nu mai au unde să lucreze.
Romii din Nămăești locuiesc într-o zonă numită „La Ursari”, de unde provin majoritatea cerșetorilor din Hamburg.
Condițiile în care trăiesc în România sunt dezastruoase.
„Au un container de gunoi și câțiva stâlpi care luminează noaptea. 95% dintre case nu au nici baie și nici bucătărie. În zonă nu există grădinițe sau structuri, inclusiv poduri, care să nu fie în pericol să se dărâme. Oamenii nu dispun nici de apă potabilă, nici de canalizare”.
Un abonament pe mijloacele de transport în comun valabil o lună de zile reprezintă o adevărată investiție pentru cerșetorii romi din Hamburg.
„Pentru un profit net de 200 de euro trebuie să cerșească timp de până la șase săptămâni. Dorm sub cerul liber, pe sub poduri sau în parcuri. În astfel de medii nu își pot asigura hrană zilnică sau condiții de igienă. Nu își pot găsi nici locuri de muncă, pentru că nu au un domiciliu stabil, nu au calificare și nici nu vorbesc limba germană.”
Când dimineața pleacă la cerșit și își lasă în urmă lucrurile și saltelele pe care au dormit noaptea aceea, riscă să nu le mai găsească pe când se întorc. Locuitorii din zonă pot să depună plângeri iar toate bunurile pe care le posedă pot fi considerate ca fiind gunoi și aruncate.
În documentar, Andrei Schwartz îi va prezenta pe doi tineri, Ramona și Florin, care cerșesc pe străzile din Hamburg pentru a le putea asigura copiilor rămași acasă posibilitatea de a frecventa școala. Ramona e analfabetă, la vârsta de opt ani a rămas orfană și s-a văzut nevoită să îngrijească de ceilalți frați ai ei.
„Nu am mai avut nici timp și nici bani pentru școală”, recunoaște aceasta.
Acum, Ramona vrea să urmeze un curs de alfabetizare. Vrea cu orice preț să învețe să scrie și să citească, dezamăgită că nu reușește să descifreze nici măcar ce scrie pe diplomele copiilor lor. Cu toate acestea, cei doi sunt părinți extrem de mândri: fiul cel mare, Salmin, e la liceu, iar mezinul familiei a încheiat clasa a doua.
Șatră de romi anunță protest la Berlin: „Să ne dea banii! Să mâncăm și noi din ei măcar ceva!”
Primar francez, la demolarea unei tabere de romi: „Sunt oameni care fură tot”