Unul dintre cele mai importante cotidiene din germania, Süddeutsche Zeitung, dedică un lung articol românilor care au muncit în 2014 pe şantierul „Mall of Berlin”, un mare şi luxos Centru comercial din Capitala Germaniei, şi care nu şi-au luat încă banii.
Este intervievat un muncitor român de 35 de ani, Dumitru Cybylass (probabil transcris diferit), care a declarat că a muncit pe cinci euro pe oră, dar nici măcar acei bani nu i-a luat. Cronica unei ruşini, scrie Süddeutsche Zeitung, aşa cum muncitorii şi-au intitulat protestul în lunile trecute: Mall of Shame, Mall-ul Ruşinii!
Români exploataţi la Mall-ul din Berlin: «Când am cerut banii, m-au concediat»
Dumitru spune că s-a dus la muncă în august 2014, pentru că nu avea bani de încălzire pentru iarnă. Şi-a lăsat soţia şi copilul în apartamentul de două camere din Bucureşti pentru a veni la muncă. „Sunt foarte bine aici”, îi spunea la telefon soţiei, „Muncesc în regulă, vă voi trimite bani.”
Dar Dumitru a fost înșelat în Berlin. El este unul din cei 30 de oameni din România care au munci la Mall of Berlin şi nu au fost plătiţi sau au primit doar o parte din bani.
În acest proiect de construcție gigantic din centrul oraşului, cu 270 de magazine pe o suprafata de 210.000 de metri pătrați, cu arcade înalte și acoperiș de sticlă, au fost înșelați de salariul lor orar de doar cinci euro!
Muncitorii nu vorbesc germană, nici engleză şi mulţi renunţă şi se întorc acasă fără bani. Nimeni nu știe cât de des se întâmplă, cifra este probabil să fie foarte mare.
Dumitru a rămas să lupte. Fără bani nu se poate întoarce la familia sa. Mall-ul s-a deschis la sfârșitul lunii septembrie, cu un foc de artificii si 10.000 invitați, în timp ce el şi ceilalţi au demonstrat în mod repetat cu colegii în faţa clădirii, în Leipziger Platz, cu bannere și sloganurie. „La început am fost 30, dar cei mai mulţi au plecat acasă.”
Capcanele muncii în Germania. Daniela Reim: «Refuzaţi munca cu Gewerbe!»
Un sindicat i-a ajutat să ajungă în instanţă. Freie Arbeiter und Arbeiterinnen Union Berlin, pe scurt FAU, a dat amploare cazului. Ceea ce s-a întâmplat cu ei se întâmplă pe multe alte şantiere.
Dumitru nu știa nimic din toate acestea, când a venit la sfârșitul lunii august 2014 într-un autocar aglomerat în Germania, un văr l-a recomandat pentru un post de muncitor necalificat pe șantier. „Asta a fost marea mea speranță”.
Acasă muncea ca măcelar, apoi a ajuns vânzător la un chioşc de ziare si ţigări. Castiga circa 200 de euro pe lună, venea iarna şi nu avea bani de încălzire, vărul său i-a spus că va câştiga 700 de euro pe lună.
Şi-a luat La Revedere de la soţie şi copilul de 15 ani şi a plecat. Imediat cum a ajuns, a fost pus la muncă, la cărat. Contractul de muncă, i s-a spus, va veni mai târziu. N-a mai venit niciodată.
Avea un şef cu nume rusesc, despre care nu ştei multe lucruri. Compania pentru care lucra le-a pus la dispoziţie un apartament cu două camere, pentru 1800 de euro pe lună. 20 de colegi înghesuiţi, un coşmar. Fără să ştie limba, fără un contract de muncă, erau disperaţi.
Iar banii pe ultima lună nu au mai venit. În octombrie şeful cu nume rusesc le-a spus că nu mai e de lucru. Dumitru şi colegii s-au dusa la şeful de şantier, să ceară banii. Acesta a chemat ajutoare şi i-a dat afară. Unii au rămas să doarmă într-un container pe şantier. Era teribil de frig noaptea.
În timpul zilei protestau în faţa Centrului Comercial, împărţind fluturaşi cu povestea lor şi sigla FAU. În noiembrie, fiecăruia i s-a oferit 500 de euro să plece de pe şantier. Cinci au luat banii și au plecat. Dumitru a rămas.
La mijlocul lunii aprilie 2015, la Tribunalul Muncii din Berlin a avut loc o ședință de conciliere, preliminara procesului.
Lucrătorii doresc salariile restante conform salariului minim pe sector. Potrivit FAU, este vorba de un total de 33.000 de euro. O sumă mică în raport cu costul total al construcției, care trebuie să fie în jur de un miliard.
Sindicatul FAU a asistat anul trecut circa 2.000 de lucrători migranți din Europa de Est care au fost înșelați de salariile lor.
Dumitru ar trebui să ia 3995.30 euro, potrivit salariului minim actual. Situaţia e complicată. Există un lanţ de antreprize, la capătul căruia este muncitorul străin care rămâne păcălit.
Avocatul antreprenorului a întrebat senin: „Bărbații aceştia nu au contracte de muncă. Cum știm că ei au lucrat acolo?” Dumitru ascultă ce spune translatorul şi rămâne uluit.
Rețeaua de subcontractanti, falimente și cutii poștale este adesea dificil de penetrat pentru sistemul judiciar. Judecătorul a amânat cauza lui Dumitru pentru luna iulie, când ar trebui clarificate detaliile relației de muncă.
Dumitru merge înainte, nu se poate întoarce acasă, la familie, fără bani.